Pe lângă activitățile din gospodărie și lucrul pământului femeile practicau și meșteșuguri casnice printre care țesutul și cusutul cu întreg procesul de prelucrare a fibrelor.

Locuința a fost cea mai grăitoare expresie a modului de viață și a gustului pentru frumos, a dorinței de echilibru, care vine din importanța pe care o avea casa în viața omului – aici se înfăptuiau muncile, se transmiteau valorile, cunoașterea unor meserii, respectul, locul de odihnă.

Casa a fost idealul fericirii, care a asigurat liniștea, intimitatea și retragerea de restul lumii, locul sacru unde s-a născut un mod de existență unic și o capacitate de a inova, de a învăța și de a aparține, în solidaritatea cu pământul.

Casa este căminul în care curge viața și unde e firesc să întâlnim trăsături de profundă originalitate, creații autentice de tradiție străveche care s-au perpetuat prin intermediul ei. Ca și arhitectura și vatra, interiorul locuinței a fost supus constant unui proces de înnoire.

Textilele care aparțineau arhitecturii interioare – erau destinate acoperiri pereților, patului și mesei. Varietatea țesăturilor era legată de necesitățile izolării termice, de mediul natural în care au apărut și au evoluat cât și de practicarea unor ocupații .

Judetul Mureș fiind o zonă în care au conlocuit şi alte etnii se pot observa elemente comune ca urmare a schimburilor culturale. Întâlnim astfel atât la români, cât şi la saşi şi maghiari,dispunerea pe colţuri a mobilierului – colţul cu patul, colţul cu masa și sistemul de preparare a hranei şi colţul cu dulapul de vase și lavița.

Cel mai impozant, colțul cu patul atrăgea prin bogăţia de piese decorative. În locuința tradițională din Transilvania patul era așezat de obicei la peretele opus intrării și i se acorda o atenție sporită aranjării lui.

Piesele textile din zona patului – străjacul (salteaua cu paie), lepedeele cu cipcă (cearceafuri) din cânepă/bumbac, cuverturi/ lepedee de lână și țoluri, căpătâiele, pernele cu funduri ornamentale, aveau rolul de a asigura căldura dar, cu timpul au primit și o importanță decorativă, regăsindu-se în zestrea fiecărei fete.

Spre sfârșitul secolului trecut, a existat o evoluție ornamentală a țesăturilor de pat , o înflorire de motive decorative, influențată de pătrunderea materialelor de fabrică și de perfecționarea procedeelor tehnice (dezvoltarea industiriei textile a atras și răspândirea textilelor moderne de interior pătura, plapuma, renunțându-se trepetat la cele vechi.

Fiecare piesă din interiorul locuinței avea o însemnătate practică căiea i s-a alăturat una artistică. Cele mai vechi țesături din lână, erau realizate în 4 ițe prelucrate uneori la piuă și vâltoare, ornamentate prin simpla învărgare din urzeală și beteală, sau prin alesătură în culori naturale, fiind prezente în orice tip de interior din Transilvania .

Invățarea unui meștesug, la sat, era un mod de trai. Meșteșugul de a țese covoare a cunoscut o înflorire în mai multe etape, mai ales într-o perioadă în care s-au dezvoltat numeroase ateliere de țesut, la mănăstiri. În societatea tradițională, țesutul se realiza în aproape fiecare gospodărie tărănescă, și folosea materia primă lâna, care provenea de la una din ocupațiile principale, păstoritul.

Torsul și țesutul erau activități neîntrerupte care angajau femeile și fetele . Pentru a menține un echilibru și a evita epuizarea s-au fixat zile oprite, în tradiție, sau sărbători când nu se torcea și ne se țesea. Iar pentru efectuarea muncilor necesare la timp, existau credințe și obiceiuri populare- făpturi supranaturale care pedepseau femeile ( care nu-și torceau cânepa până în Joia Mare sau nu terminau melițatul până la Sf Andrei). Existau multe credințe și obiceiuri legate de furca de tors și credința că ”femeile torcătoare și țesătoare puteau salva lumea de molime”.

Tesăturile de casă prezintă o mare varietate de forme artistice -motive, compoziții ornamentale și stiluri . Steaua, motivul astral străvechi, rombul decorul geometric este larg întâlnit, ca și zoomorf și antropomorf, decorul vegetal sub numeroase aspecte, creanga de brad, simbolul pomului vietii, al vasului cu flori și care sunt prelucrate și prezentate adesea într-o viziune proprie.

Compoziția ornamentală în țesături este realizată prin respectarea celor două principii, organizarea ritmică a câmpului ornamental prin repetarea elementelor decorative și prin simetrie, țesăturile fiind de foarte multe ori combinații originale ale creatoarei.

Ţesutul se făcea, ca şi astăzi, la războiul de ţesut orizontal. Multe piese de interior și lepedee sunt realizate din două sau trei foi ţesute fiecare separat şi apoi înseilate pentru a se obţine o lăţime mai mare. Lepedeele multicolore din lână pentru pat au fost cele mai estetice și elaborate covoare care personalizau fiecare locuință.

Colecția de textile de interior, de la Muzeul Etnografic Anton Badea, cuprinde tesături de diferite dimensiuni, de la cele înguste și foarte lungi plasate la grindă, pe culme, sub ferestre până la obiectele mari care îmbracă peretele, patul și masa. În cadrul expoziției ”Zestrea satului- sensibilitate si har. Covoare din patrimoniul Muzeului Etnografic Anton Badea” sunt expuse 33 de piese(covoare de pat și peretare). Realizate din fibre organice – cânepa și mai târziu bumbacul, de origine vegetală și lână de proveniență animală, piesele țesute în două și trei ițe la războiul de țesut și ornamentate prin nevedire, alese cu mâna, sau tehnica chilimului datează de la începutul sec al xx- lea, cele mai multe fiind din satele din Mureș dar și si din alte zone.

Roxana Maria Man, Muzeul Etnografic Anton Badea

REPERE BIBLIOGRAFICE

Ion Vlăduțiu, Etnografie românească

Florica Zaharia, Textile tradiționale din Transilvania, tehnologie și estetică

G. Stoica, O. Horșia, Meșteșuguri artistice tradiționale

Doina Dobreanu, Țesături românești din Zona Mureșului Superior

Info., Emilia Sorlea , satul Pietriș Vale, Mureș

Rusaliile, una din cele mai mari sărbători ale Întrupării, alături de Nașterea și Patimile Mântuitorului, prăznuiește Pogorârea Sfântului Duh peste Sfinții Apostoli, în lume și întemeierea Bisericii. Apostolii au devenit Biserica lui Dumnezeu, devenită Trupul Domnului după Înălțare, când, în a cincizecea zi de la Înviere, s-a pogorât Sfântul Duh.

În ziua cinzecimii (sărbătoare iudaică ce cădea în a 50-a zi după Paște, așa cum ne spun Sfintele Scripturi, doi apostoli erau împreună, când ”deodată din cer se auzi un vuiet puternic, ca de furtună, care umplu întreaga casă. Apoi se iviră limbi de foc ce se lăsară câte una peste fiecare dintre apostoli și ei se umplură de Duh Sfânt, începând să vorbescă în limbi neștiute de ei până atunci”. Petru a fost primul apostol care a început predica, îndemnând la pocăință și întoarcerea la Dumnezeu.

Pogorârii Sfântului Duh îi corespunde o veche sărbătoare păgână, Rusaliile, una din cele mai importante sărbători romane, consacrate cultului morților. A doua zi de Rusalii este sărbătoarea Preasfintei Treimi, zi în care este prăznuită unitatea Dumnezeirii în trei.

La Rusalii are loc întoarcerea benefică, mediată prin ofrande, în Sâmbăta Moșilor. O relație de comunicare specială, legată de sărbătoare, este darul (și ofranda). Darul, cu rol compensator, funcționează în baza unor credințe străvechi în existența legăturii, a comunicării între lumea de aici și cea de dincolo, prin jertfă, ofrandă, la reînnoirea timpului, când spiritele morților refac drumul spre famiile lor, iar acestea îi așteaptă cu daruri.

În prima zi de Rusalii avea loc obiceiul sfințirii cununii de grâu si a holdelor, în care preotul, împreună cu sătenii, compun o procesiune și înconjoară satul. Holdele sunt stropite cu aghiasmă, fetele împletesc cununi cu flori, ruje și spice de grâu pe care le așează la crucile de la răscruci și în biserică, la icoane. Rusaliile, numite și Iele, sunt reprezentări mitice feminine, care pot fi văzute noaptea, plutind în aer, jucând hora, petrecând sau cântând pe la fântani, și care luau mințile celor care le vedeau și îi pedepseau pe cei care nu le respectau sărbătoarea. Principala apărare era usturoiul și pelinul, prinse la brâu. Alte plante cu puteri magice , de apărare împotriva Rusaliilor, erau avrămeasca, leușteanul, odoleanul, puse între haine, sau folosite la vrăji, descântece.

Tot ca o apărare, în aceeași credință, se împodobesc ritual cu crengi de tei și nuc, ușile, ferestrele și grajdurile animalelor. Teiul, arbore sacru, era folosit în ritualuri de aducere a ploii și în practici magice de alungare a pericolelor. Din esența acestui lemn se prelucrează toaca cu care se alungă spiritele morților, bucinul la Sângeorz și bota călușarului, care, la fel, alungă spiritele potrivnice, oferind protecție și leac pentru boli.

Un alt pom cu semnificații deosebite, întâlnit acum, este nucul- crengile/ frunzele de nuc, simbol al renașterii, prezent în numeroase practici magice și legende. Nucile, de asemenea o jertfă, ca și grâul, pentru morți, se pun în pomul pomenilor, în darurile și ofrandele oferite în ajunul sărbătorilor.

La Rusalii, mai ales în satele din preajma Clujului și Bistrița Năsăud, feciorii și fetele împodobeau unul sau doi boi cu covoare, năfrămi, panglici, clopoței, flori de câmp. Cu boul împodobit, feciorii cutreierau satul și erau întâmpinați la porți de fete care, cu căni și găleți cu apă, udau alaiul. ”Boul înstruțat” este un obicei popular și ceremonial cu valențe agrare, desfășurat la solstițiul de vară, cu origini în cultul preistoric al zeului adorat în ipostaza zoomorfă.

În ceremoniile agrare, stropitul cu apă și revărsarea de boabe de grâu erau acte magice, cu care erau aduse ploile. Acest ritual al fertilității, folosit de către tinerele femei, îl întâlnim și în ”Udatul nevestelor”, un obicei străvechi, practicat în satele din judetul Mureș, o binecunoscută tradiție, în zonă, care a supravietuit până în zilele noastre în satele Hodac și Toaca. A doua zi de Rusalii, în timpul jocului ”De-a lungul”, tinerele neveste, care s-au căsătorit în ultimul an, sunt luate în brațe, duse la apa Gurghiului și udate. Stropitul cu apă aduce rodirea, ajutată prin ritual și prin cântec și dans.

În alte localități, în vechime, la această sărbătoare, era prezentă ceata de călușari, a cărui dans era în legătură cu un vechi cult solstițial, al soarelui, astrului zilei fiind-i cerut sprijin pentru roadele bogate în agricultură. Călușarii dansau în cerc, în horă, închipuind astfel mersul soarelui pe cer, având în mâini bâte. Ei, conform cutumei, joacă la Rusalii, grăbind căsătoria fetelor, aducând fertilitate femeilor măritate și vindecarea celor ”luați” de Rusalii.

Rusaliile sunt pregătite și urmate de alte zile, joile ”ținute” în care nu se lucrează, nu se culeg plante de leac, pentru că se spune sunt ”ciupite” de Rusalii.

Roxana Maria Man

Fotografii din arhiva Muzeului Etnografic ”Anton Badea”

Ultima duminică din Postul Mare este numită Duminica Floriilor.
Numele ei se leagă de sărbătoarea păgână Floralia care se organiza în cinstea zeiței Flora, zeița romană a florilor și a semințelor care inaugura ciclul vegetațional și anunța primăvara.
Prin atribuirea sensului creștin sărbătorii, aceasta comemorează Intrarea lui Iisus în Ierusalim când a fost întâmpinat cu ramuri verzi și flori.
Tradițiile acestei sărbători au ca simbol central salcia, făcând referire la procesiunea antică, care amintește de ramurile de măslin cu care a fost întâmpinat Mântuitorul cât și la legătura dintre uman și vegetal, prezentă în mai toate sărbătorile populare.
Sărbătoarea este precedată de Sâmbăta lui Lazăr, când se oficiază slujbe de pomenire a morților, o zi dedicată restabilirii unui echilibru și menținerii relației cu cei plecați, se merge în cimitir și oferă ofrande La Florii, ramurile de salcie sunt sfințite de preot și așezate pe morminte, potrivit credinței populare, ramurile înmugurite numite și mâțișori au puterii magice.
Păstrate la icoane, ferestre, porți, grajdurile animalelor au putere de protecție și regenerare. Când e furtună, pentru a îndepărta vremea rea se aprinde o crenguță de salcie, ramuri înmugurite se pun și la stupi sau în pomi, pentru a avea rod bogat și în hrana animalelor.
Puterea plantei, potențată prin sfințire, este urmărită și transferată prin atingere asupra întregii gospodării, membrilor familiei și animalelor: copiii se ating pentru a crește precum mâțișorii, vitele pentru a fi sănătoase, iar oamenii prin legarea brâului pentru a evita/trata durerile de spate.
Este o zi potrivită pentru a face previziuni ale vremii, cum e timpul de Florii așa va fi de Paște.

Roxana Maria Man, Muzeul Etnografic Anton Badea

Fotografie arhiva Muzeului Etnografic `Anton Badea`