în decembrie la muzeu Împodobirea bradului este o tradiție și o emblemă a Crăciunului.

Tradițiile sărbătorilor de iarnă sunt o expresie a dorinței noastre de a ne reînnoi, de a renaște. Este o renaștere aflată sub semnul miraculos al nașterii lui Iisus, Crăciunul fiind o sărbătoare cu semnificații de reînnoire a timpului.

Tradițiile bradului au evoluat din cultul magic al naturii, al arborilor care reprezentau întruchipări ale spiritelor protectoare și erau adorați. Simbolismul universal al bradului, ca arbore veșnic verde, cu semnificație de pom al vieții și al cunoașterii binelui și răului, stă la originile oricăror obiceiuri în care acesta este prezent.

Obiceiul împodobirii cu ornamente este unul mai recent, care a apărut în Occident și s-a răspândit de la oraș spre sat.

Decorațiunile de Crăciun handmade au devenit un trend al sărbătorilor de iarnă, acestea fiind îndrăgite de toată lumea. Unice, amuzante, elegante, colorate, pline de originalitate, decorațiunile handmade pot fi modul extrem de plăcut de a petrece timpul cu familia sau cu prietenii și de a creea minunății pentru casa dumneavoastră sau pentru a le oferi drept cadou oamenilor dragi.

Cu puțină imaginație, în cadrul atelierului nostru, desfășurat în luna decembrie, vă puteți juca și inventa tot ceea ce vă doriți, trebuie doar să aveți răbdare și să încercați până ce obiectul creat chiar de voi, este perfect! 

în Octombrie la muzeu

Toamna este anotimpul roadelor bogate. Acum se coc strugurii, iar gospodarii prepară must si vin pentru iarnă. Culesul strugurilor poate părea o muncă simplă, însă nu este deloc asa. Aceasta implică anumite cunoștințe și tehnici. Trebuie să știi când strugurii sunt pregătiți pentru cules, dar și cum să-i culegi pentru a nu se zdrobi.

Viticultura este o ramură a agriculturii practicată de români înca din cele mai vechi timpuri, izvoarele istorice atestând-o în urma cu mai mult de 2700 de ani pe teritoriul carpato-danubiano-pontic, spațiu în care iși desfășurau existența strămoșii geto-daci. Vinul este o băutură delicioasă și sofisticată, extrem de iubită de oamenii de pe intregul glob. Pentru obținerea sa, însă, este nevoie de muncă multă, de cunoștințe adecvate, de unelte, utilaje și diferite multe alte lucruri. Viticultura este o știință care studiază vița-de-vie, elaborând și perfecționând tehnologiile de cultură, în vederea obținerii unor cantități mari de struguri de calitate superioară. Acest cuvant provine din limba latină și este compus din vitis (care înseamnă în limba română vița-de-vie) si cultura (ingrijire). 

Culesul strugurilor este un eveniment important în viața satului românesc. Culesul viei nu are o dată fixă, depinde de stadiul de coacere și de greutatea strugurilor..

Care sunt beneficiile strugurilor,de ce îngrijiri au nevoie pentru a deveni mai dulci și aromați, vom afla în cadrul atelierului nostru, desfășurat la muzeul Etnografic „Anton Badea”.

în septembrie/octombrie la muzeu

Simboluri ale vieții, pâinea și grâul, erau consacrate religios și întâlnite la toate sărbătorile și evenimentele din viața omului.

Procesul de obținere a pâinii, de la semănarea grâului până la transformarea lui în făină, apoi în pâine, presupunea efort uman considerabil.

Pentru reușita lui, în mentalitatea tradițională, existau, pe lângă munca câmpului, o serie de credințe și manifestări pentru atragerea bunăvoinței forțelor capabile să contribuie la finalizarea eforturilor.

Prepararea pâinii și lucrările agricole tradiționale, cuprindeau, pe lângă munca obișnuită, gesturi și formule rituale menite să asigure rezultatul final. Întreaga muncă desfășurată în jurul obținerii pâinii era marcată astfel de reguli, norme și interdicții, începând cu cultivarea pământului și până la consumul acesteia.

Pâinea și colacul sunt prezente în aproape toate obiceiurile tradiționale ale poporului român.

Produs al unui efort susținut și îndelungat, al finalizării unui ciclu agrar, pâinea este considerată un aliment total.

Bucătaria unui popor nu apare din senin. Ea este o sumă. Ea adună și sintetizează întreaga civilizație a acelui popor. Totul este reflectat în gastronomie. Gastronomia studiază relația dintre cultură și mâncare. Se crede, cel mai adesea în mod eronat, că termenul gastronomie se referă exclusiv la arta de a găti, dar aceasta este doar o parte a disciplinei gastronomie, tot așa cum un bucătar nu este neapărat un gurmand sau un gurmet.

Activitatea unui gurmet include descoperirea, degustarea, experimentarea, cercetarea, întelegerea si comunicarea relaționată cu mâncarea. Comunicarea se face de obicei prin scris, dar nu numai. Gastronomia este, deci, o activitate interdisciplinară.

Îi invităm pe toți copilașii pofticioși și nerăbdători de a gusta și de a învăța din gastronomia locală, la atelierele noastre culinare, unde vom prepara: pâine, pălăneț, cozonaci, beigli etc, cu meșterii populari Marioara Popovici și Anna Farkaș.

în iunie și noiembrie la muzeu

Dupa terminarea muncilor agricole, când lumea satelor intră într-o perioadă de repaus relativ, dar mai ales după Lăsatul Secului de Crăciun, începea sezonul șezătorilor. Șezătorile erau întâlniri comunitare cu caracter lucrativ dar și distractiv, lumea satelor îmbinând în mod plăcut lucrul cu distracția. Era locul în care se învățau deprinderi practice dar se derulau și numeroase obiceiuri.

Țesutul și cusutul se întâlneau în fiecare gospodărie . Femeile munceau din greu, ca să îmbrace casa cât și membrii ei. Tot ce era textil era țesut și cusut de mâna femeii. În zilele de sărbătoare costumul femeiesc se completa cu podoabe. Din mărgele mărunte, policrome, se realizează și ,,gerdanul” sau zgărdanul, predominante fiind motivele geometrice: cârligul, zăluța, coarnele berbecului, roata etc.

În cadrul șezătorii noastre vom învăța deprinderi precum: țesutul, cusutul și confecționarea podoabelor tradiționale.

Cusut, țesut cu : Pop Maria

Podoabe tradiționale: Kulcsar Marioara