CategoriesBlog
By

Udatul nevestelor la Hodac

”Udatul nevestelor” este un obicei străvechi practicat în satele din județul Mureș în a doua zi de Rusalii. În timpul jocului ”de-a lungul” tinerele neveste care s-au măritat în ultimul an sunt aduse la apa Gurghiului și udate. Stropitul cu apă este un ritual de fertilizare, ajutat prin cântec și dans.
Imagine din arhiva muzeului, reprezentând udatul nevestelor la Hodac
CategoriesBlog
By

Boul Înstruțat la Tăure

Alaiul nupțial al zeului adorat, în ipostaza zoomorfă a boului împodobit, desfășurat la solstițiul de vară este numit Boul Înstruțat. Obiceiul boul înstruțat este o perpetuare a unor ritualuri mitice din vremea dacilor. Pentru buna desfășurare a obiceiului, flăcăii care participau la acest obicei, se sfătuiau din timp după datina străbună. În luna iunie, mergeau la pădure cu doi boi și strângeau flori pentru împodobirea boului, măzăriche pentru îmbrăcămintea personajelor, scoarță de copac etc. Spre seară, flăcăii aprindeau un foc la marginea pădurii și petreceau toată noaptea cu mâncare, băutură și povești.
Dimineața, boul se împodobea cu o cunună mare de flori, legată pe frunte, cu clopoței și cu ghirlande de bujor pe tot corpul. Coarnele îi erau prinse cu trei funii pentru a putea fi ținut de o parte și de alta. Se pregătea apoi garda de apărare a boului, fie la pădure (moșiteii), fie în sat (bidușii și călăreții). Aceștia aveau misiunea de a apăra boul împotriva fetelor care doreau să se apropie și să pună mâna pe coarnele boului. În cazul în care o fată reușea, atunci fetele aveau dreptul să conducă jocul.
Moșiteii își confecționau îmbrăcămintea din măzăriche prinsă pe sfoară de cânepă; cu o parte se încingeau la brâu iar cu alta se legau peste umeri. Pe cap își puneau coifuri din scoarță de copac, împodobite cu măzăriche, care cădea peste umeri, asemenea unor plete. Fiecare moșiteu avea o prăjină de care era legată câte o ”lighioană” prinsă la pădure, pentru a speria fetele ce ieșeau în calea boului.
Bidușii erau îmbrăcați în haine rele și purtau ,,obrăzare” confecționate din pânză; unul ducea un câine, altul purta coarne de berbec pe cap, altul este înarmat cu bâtă iar ultimul purta o găleată cu spoială și o bidinea. Aceștia se repezeau la femei și la fete pentru a nu se apropia de bou.
Călăreții erau îmbrăcați ca la nuntă, iar caii erau împodobiți tot la fel de frumos. În fruntea cetei de călăreți se afla un stegar cu o goarnă. Ei dădeau târcoale boului și erau amplasați atât în față cât și în spatele acestuia. După ce călăreții finalizau pregătirile, mergeau la pădure și, împreună, cu ceilalți flăcăi, coboarau la marginea satului. Aici, după ce boul era complet împodobit, călăreții dădeau o fugă prin sat și sunau din goarnă pentru a da semnalul începerii ceremonialului. După ce călăreții se întorcea la baza de plecare, pornea tot alaiul, purtând boul pe la toți gospodarii din sat.
Gazdele ieșeau la poartă, udau cununa boului și îi cinsteau pe flăcăi cu bani, cu mâncare și băutură. La finalul obiceiului se organiza un joc, sub un ,,umbrar ” pregătit din crengi verzi, unde participa tot tineretul din sat.
(Bibliografie – Anton Badea, Trei obiceiuri din Câmpia Transilvaniei, Marisia V, 1975)
CategoriesBlog
By

Lumânăritul

Lumânarea simbolizează lumina veșnică, care ne călăuzește atât pe această lume cât și pe cealaltă. Întâlnită la toate sărbătorile creștine, la obiceiurile din ciclul vieții – botez, nuntă, înmormântare, dar și la cele calendaristice, ea marchează pragurile sărbătorii și puterea de a transcede spre o nouă dimensiune spirituală.
Considerată obiect magic, lumânarea arde răul și purifică întrega casă.
Cu valoare sacră în toate religiile, în creștinism îl simbolizează pe Iisus și credința, ”cine îl va urma va avea lumina vieții și nu va umbla în întuneric”.
Înainte, oamenii făceau lumânări din ceară de albine și le foloseau atât pentru iluminat cât și în cultul religios. Primele lumânări erau produse din grăsime naturală- ceară și seu. Apoi au apărut lumânările din parafină.
Confecționarea lumânării a devenit în timp o artă.
Noi ne-am propus să aflăm și să vă facem cunoscute mai multe lucruri despre această tradiție, de la Viorica Hărșan, membră în Șezătoare Reghin
Există multe tehnici de a realiza lumânări, depinde în ce scop le vom folosi. Noi am ales o lumânare sculptată pentru Rusalii.
CategoriesBlog
By

Obiceiuri de Rusalii la maghiari

Luna mai este numită și luna Rusaliilor, o sărbătoare fără dată fixă – fiind calculată după Paște – sărbătoarea religioasă putând avea loc între 10 mai și 13 iunie.
Asemenea celorlalte sărbători religioase și de Rusalii au existat unele datini și tradiții populare precum: alegerea regelui Rusaliilor, alegerea partenerului de viață, împodobirea cu ramuri verzi etc.
Unul dintre cele mai vechi obiceiuri din Transilvania și chiar din Bazinul Carpatic este pelerinajul organizat de Rusalii la Șumuleu Ciuc, care își are originile în secolul XVI, ordinea procesiunii fiind reglementată de tradiția moștenită.
Din perioada evului mediu în majoritatea statelor europene era organizată, cu ocazia Rusaliilor, alegerea regelui acestei sărbători. Obiceiul s-a răspândit din secuime până în zonele de peste Dunăre. Conform tradiției, regele era desemnat în urma unei competiții de călărie, iar în unele zone și regiuni aceasta a fost completată și cu probe de forță și îndemânare. Însemnările vremii menționează că, câștigătorul concursului deținea acest titlu timp de un an. În această ipostază, în acest timp, acesta era invitat la toate nunțile, distracțiile organizate în sat, consumul de la birt fiind suportat de comunitate, animalele fiindu-i îngrijite și întreținute de către prieteni, iar orice păcat sau infracțiune minoră îi erau iertate.
În perioada Rusaliilor, conform tradiției, oamenii își alegeau partenerii de viață. În vederea acestui lucru, în luna mai, se organizau numeroase baluri, care, în unele așezări din Transilvania, țineau și trei zile.
Tot de Rusalii exista obiceiul așezării la grajdurile animalelor, pe case și garduri, de crengi verzi pentru a alunga spiritele rele din gospodărie. Cu această ocazie erau făcute și predicțiile anuale de meteorologie și recoltă.