Vă invităm să vizitați expoziția de port tradițional românesc, din patrimoniul muzeului, o colecție care cuprinde costume populare din mai multe zone etnografice ale țării. Expoziția se află în clădirea principală, monument istoric și de arhitectură clasa A datând din 1892.

Costumul popular este o componentă importantă a identității culturale a unui popor, și element definitoriu în conturarea unor particularități etnografice zonale. El reflectă preocuparea pentru împlinirea unor nevoi atât materiale cât și de natură spirituală. Evoluția costumului este strâns legată de dezvoltarea ocupațiilor si a modului de viață al oamenilor.

Evoluția istorică a spațiului românesc, existența unor formațiuni politice și regiuni istorice distincte a condus la conturarea unor regiuni și zone etnografice diferențiate. Acestea s-au caracterizat prin conștiința oamenilor că formează și aparțin aceleiași formatiuni culturale cu dialect /grai propriu, caractere etnografice definitorii privind așezările, arhitectura, ocupațiile și un stil al artei /creației populare specific.

Structura morfologică și funcțională a pieselor componente ale costumului popular și portului popular tradițional și materia primă din care acestea au fost confecționate au fost condiționate de o serie de factori- geografici, economici și istorici. Factorii geografici, mai ales clima, au influențat alegerea materialelor, în timp ce cei economici, prin ocupații, au determinat folosirea unui anumit tip de îmbrăcăminte.

Prin urmare, în zonele montane și premontane, cu ierni aspre și veri cu variații mari de temperatură și precipitații bogate, materia primă de bază folosită pentru confecționarea elementelor costumului popular ce îmbracă trupul este lâna și blana oilor, iar pentru piesele cu rol de prim veșmânt (cămașă, izmene), cânepa și inul, plante autohtone cultivate în gospodărie. În zonele colinare și de câmpie, cu ierni mai blânde și veri călduroase, care aveau economie preponderent agricolă, s-au folosit în special fibre vegetale, pentru îmbrăcămintea de vară, iar pentru cea de iarnă, lână și în mică măsură blana oilor.

În cazul portului popular mureșean, ca și a celui din Transilvania, în care se include, asupra evoluției lui și-a pus amprenta, influențându-l destul de mult, expansiunea costumului din Mărginimea Sibiului și activitatea atelierelor meșteșugărești.

Costumul de Săliște a avut o tendință de expansiune în județ, influențând în special portul popular din Podișul Târnavelor și Câmpia Transilvaniei. Această expansiune a fost înlesnită și de o componentă economică: apariția materialelor de fabrică, care necesitau muncă mai puțină și ornamente reduse (catrințe din postav, panglici înguste din catifea care înlocuiesc râurii din câmpurile ornamentale ale cămășilor).

Un alt element care a influențat portul popular mureșean a fost activitatea atelierelor meșteșugărești, prin produse de cojocărit și pielărit.