Expoziția surprinde gradul de implicare a femeii în societate și în familie, de-a lungul istoriei, prezentând femeia în două ipostaze, într-o manieră aparent antitetică, propunând două perspective, etape ale aceluiași proces evolutiv. Sunt reprezentate două profiluri, două ipostaze ale feminității românești – femeia în societatea tradițională (epoca modernă și începutul epocii contemporane, ca repere cronologice) și profilul femeii contemporane, emancipate, pornind de la premisa că fiecare perioadă istorică își are propriul tipar feminin.
Analizând tema, respectiv femeia în diferite raporturi, am ales să ne referim la rolurile femeii în familie și societate (care până la un punct se suprapun), fiind necesară precizarea că în societatea tradițională rolurile femeii erau limitate la domeniul casnic, însă, pentru a oferi o imagine completă și realistă asupra femeii, am ales să prezentăm femeia și în ipostaza îndeplinirii rolurilor ei sociale, aspect subliniat și pus în legatură cu dobândirea și asumarea unei profesii.
Din nevoia de a organiza și sintetiza informația și de a oferi o imagine unitară, facilă asupra problematicii pe care o comportă tema, privind condiția femeii, am ales să ne raportăm la două etape evolutive, succesive, am considerat și numit societatea tradițională (echivalentă a unei perioade istorice mai lungi marcată de tradiții și cutume, care creionează o realitate ierarhizată în care raporturile femeii erau de subordonare) versus perioada contemporană, evidențiată prin emanciparea femeii, pusă în relație cauzală cu individualismul și libertatea femeii de a opera alegeri în plan social și privat.
În prima sală este prezentată femeia în societatea tradițională – cu rolurile și responsabilitățile care îi reveneau și care erau legate în principal de casă și cămin – ea îndeplinea roluri casnice – era soție, mamă și se implica în activități meșteșugărești.
Rolul cel mai însemnat al femeii în familia tradițională era maternitatea, principalele atribuții ale femeii fiind acelea de a crește și îngriji copiii, care reprezentau de altfel, rațiunea de a fi a familiei.
În limita spațiului domestic, femeia se implica și în activități de natură economică. Am încercat să evidențiem acest aspect făcând referire la meșteșugurile pe care le practica – în principal cele de industrie casnică textilă (confecționarea îmbrăcămintei), dar participa și la munca câmpului și în agricultură.
Rolurile femeii în familie s-au structurat și au evoluat în strânsă legătură cu tipologia familiei care în societatea tradițională poate fi descrisă ca o instituție ierarhică bazată pe căsătorie și pe autoritatea soțului, care administra patrimoniul și exercita puterea asupra întregilor membri.
Schimbarea fundamentală privind condiția femeii în societatea contemporană, s-a înfăptuit prin schimbarea ordinii sociale și dezvoltarea individualismului, care, în planul vieții private, au determinat transformarea funcțiilor familiei și au condus la inversarea rolurilor și trecerea de la autoritatea patriarhală, bazată pe putere și control, spre familia nucleară, structurată pe dezvoltarea autonomiei și a relațiilor de tip egalitar.
În societatea contemporană, femeile au obținut libertatea de a face alegeri individuale, spre deosebire de societățile tradiționale în care cutumele și tradiția erau cele care determinau orizontul acțiunii.
Dacă în trecut destinul femeii era condiționat din exterior, fiind marcat de influențele grupului și ale comunității, în principal, în societatea contemporană, locul de control s-a mutat dinspre exterior înspre interior, ca o consecință a formării și dezvoltării aspirațiilor către autonomie și a unei mai mari libertăți de exprimare a voinței individuale.
Pusă în legătură cu evoluția societății, în ansamblu, și cu educația, libertatea asumării unor alegeri cu privire la viața personală, a condus la o implicare mai mare a femeii în sfera socială și ocupațională.
Perspectiva asupra femeii prezentului, am încercat să o reprezentăm prin aducerea în atenție a dimensiunii profesionale, a asumării unor îndatoriri și responsabilități noi, ca urmare a alegerii și exercitării unei profesii.
Astfel, pornind de la general și particularizând, prin evocarea personalității artistei – soprana Virginia Zeani, am dorit să conturăm profilul femeii din zilele noastre, aducând în discuție avantajele modernității, oportunitățile dar și limitele cu care femeia în prezent se confruntă.
Am dorit, prin expoziție, să creăm un cadru de problematizare, în care pornind de la trecut să ajungem la problemele reale din viața noastră. Să oferim femeilor un punct de plecare și un reper în autoanaliză și în găsirea unor răspunsuri vizavi de viața personală sau profesională și să promovăm conceptul de dezvoltare personală în spațiul muzeal.
