în iunie și noiembrie la muzeu

Dupa terminarea muncilor agricole, când lumea satelor intră într-o perioadă de repaus relativ, dar mai ales după Lăsatul Secului de Crăciun, începea sezonul șezătorilor. Șezătorile erau întâlniri comunitare cu caracter lucrativ dar și distractiv, lumea satelor îmbinând în mod plăcut lucrul cu distracția. Era locul în care se învățau deprinderi practice dar se derulau și numeroase obiceiuri.

Țesutul și cusutul se întâlneau în fiecare gospodărie . Femeile munceau din greu, ca să îmbrace casa cât și membrii ei. Tot ce era textil era țesut și cusut de mâna femeii. În zilele de sărbătoare costumul femeiesc se completa cu podoabe. Din mărgele mărunte, policrome, se realizează și ,,gerdanul” sau zgărdanul, predominante fiind motivele geometrice: cârligul, zăluța, coarnele berbecului, roata etc.

În cadrul șezătorii noastre vom învăța deprinderi precum: țesutul, cusutul și confecționarea podoabelor tradiționale.

Cusut, țesut cu : Pop Maria

Podoabe tradiționale: Kulcsar Marioara