În tradițiile populare, ouăle de Paște sunt considerate un simbol al regenerării și purificării. Încondeierea ouălor de Paște este o tradiție străveche, de origine precreștină, practicată și în Europa. Ouăle încondeiate simbolizează venirea primăverii, renașterea naturii, începutul și sfârșitul, întruchipează taina zămislirii, a încolțirii vieții, simbolul primordial al regenerării biologice. În creștinism, oul vopsit avea semnificații deosebite în domeniul religios, fiind un simbol al Învierii și rodirii. Se spune că Maica Domnului, când s-a apropiat de trupul lui Iisus Hristos răstignit pe cruce, avea în mână un coș de ouă pe care a picurat sângele Mântuitorului. De atunci creștinii vopsesc ouăle în roșu în Joia Mare din Postul Paștelui. Motivele ornamentației ouălor încondeiate se diferențiază, în funcție de localitate, prezentându-se în mai multe variante. Fondul ornamenticii este o copie a realității înconjurătoare, văzută și trăită de creatoare, ea cuprinde simboluri vegetale, geometrice, fitomorfe, zoomorfe, religioase etc.

Alegerea ouălor de Paști se făcea cu mult timp înainte. Pentru vopsit sau încondeiat, ouăle trebuie să fie frumoase, cu coaja lucioasă, curate. Încondeierea începe prin trasarea liniilor desenului de bază, cu chișița înmuiată în ceară topită. Ceara trasată are menirea de a proteja culoarea de sub ea. Urmează apoi cufundarea oului în culoarea galbenă. După uscare urmează o nouă trasare de modele și o altă cufundare, de data aceasta în culoarea roșie. După câteva cufundări și după îndepărtarea cerii cu o cârpă încălzită, se obține oul încondeiat. Pentru a avea luciu, oul se unge cu slănină, grăsime sau lac.

Transmise din generație în generație, simbolurile păstrate în ornamentica ouălor de Paște, denotă ingeniozitatea, creativitatea, simțul artistic al oamenilor.