Pâinea, hrană și simbol, în cultura populară, a însumat de-a lungul timpului bogate sensuri ale spiritualității, devenind în cele din urmă aliment ritual cu conotații festive și ceremoniale. Pâinea și colacul sunt prezente în aproape toate obiceiurile tradiționale, calendaristice sau din ciclul vieții.
Produs al unui efort susținut și îndelungat, al finalizării unui ciclu agrar, pâinea concentrează speranțele dar și temerile și lupta cu natura ale cultivatorului- ”muncești ca să-ți câștigi pâinea”- arată importanța ei ca aliment central, echivalent cu asigurarea existenței.
În acest demers, omul nu este singur. Importanța spirituală a pâinii o găsim în însăși rugăciunea Tatăl nostru, care evidențiază semnificațiile pâinii- materie și spirit, hrană a trupului dar și a sufletului.
Pâinea este astfel parte a unei rânduieli, ce mediază o comunicare cu semenii dar și cu Dumnezeu, înscrisă într-un model cultural, cunoscut și acceptat de toți membrii comunității.
Pâinea este obținută în urma unui proces culinar de transformare, care este și el umanizat, ciclul vegetal al grâului este asociat cu viața omului, care este percepută ca o metaforă a ființei umane și a fertilității.
Colacul frumos ”ca fața lui Hristos”, considerat sfânt, are menirea de a asigura bunăstarea prin puterea lui de apărare împotriva duhurilor necurate care acționează mai ales în momentele de cumpănă, în pragul unor sărbători sau în anumite perioade din ciclul vieții.
Pe lângă atributele de benefic, de bun augur, ale colacului, diversitatea de forme și ornamentica îl includ în categoria manifestărilor de artă populară.

Bibliografie: Marius Eppel, Magie și familie în Europa, Cluj-Napoca 2016
Ofelia Văduva, Pași spre sacru, București 1996
Foto din Arhiva Muzeului Etnografic ”Anton Badea”