Trecerea de la cotidian la sărbătoare trebuie solemnizată și purificată. Ea se realizează prin două acțiuni, cu finalitate alimentară, care, în context obișnuit, au aparența unor acte obișnuite, profane, dar în context sărbătoresc, însoțite de gesturi rituale, marchează intrarea în timpul sărbătorii, ca praguri. Acestea sunt făcutul pâinii și sacrificiul animal.

Pâinea și colacul, la sărbătorile de iarnă, au o semnificație de bogăție și belșug, o bunăstare generală vizată și în anul care urmează. Pâinea/colacul menesc un viitor mai bun și, prin simbolismul complex, transmit informații în comunicarea cu semenii, cu Dumnezeu dar și cu strămoșii mediind legătura între lumea de aici și cea de dincolo, prin care este asigurată liniștea.

Pâinea și colacul reprezintă dar și ofrandă și sunt pregătite pentru masa din ajunul Crăciunului, cu care sunt întâmpinați colindătorii.

Sursa: Pași spre sacru, Ofelia Văduva

Fotografii din arhiva Muzeului Etnografic ”Anton Badea”