Un ritual de fertilitate ce viza mana laptelui la oi, desfășurat la începutul anului pastoral, în satele din Câmpia Transilvaniei, este Păpălugăra.

”Păpălugăra la măsura oilor este un obicei al primăverii, practicat cu ocazia măsurii laptelui din prima sâmbătă din luna mai. Într-o zi de duminică din luna aprilie, se adună gospodarii din sat și-și înscriu oile pentru pășunat la ciobanul preferat. Dacă vreun cioban rămâne cu turma mai mică, o parte din gospodari se învoiesc să-și treacă oile la turma aceluia. În aceeași zi, se aleg și „gazdele” unde trebuie să aibă loc măsura laptelui. În prima vineri din luna mai, după-amiaza, se „rup” mieii de la supt, iar seara se strâng turmele la gazdele stabilite. De aici, fiecare cioban iese la pășunat cu turma constituită, însoțit de stăpânii oilor, care peste noapte au grijă sa nu le fugă oile în sat la miei.

Sâmbăta dimineața, urmează ca, de la fiecare turmă, să se aleagă unul dintre băieții proprietarilor de oi, pe care îl vor îmbrăca în verdețuri. Aceștia se retrag la pădure, unde își culeg crengi din arborii mai înfrunziți, apoi, într-un loc ferit de văzul oamenilor, încep să pregătească ”păpălugăra”. Se învelesc întâi membrele inferioare, fiecare în parte, apoi trunchiul, mâinile, iar la urmă se acoperă capul, în formă de ”țuclui”, al cărui vârf se termină cu un buchet și o coroniță de flori albe. Crenguțele înfrunzite se leagă pe tot corpul cu ajutorul fibrelor de cânepă, ori cu fâșii din scoarțe de tei. După ce ”păpălugăra” este gata, se înarmează cu o prăjină lungă, cu care se apără de prea mulți udători.

Bine încorsetată, ”păpălugăra” coboară cu mișcări greoaie înaintea turmei spre sat, unde oamenii o așteaptă, cu ciuberele pline de apă, pe după porți, și o udă bine. ”Păpălugăra” se udă bine pentru mana oilor. Ajunși la gazda unde se face măsura laptelui, se udă din nou, apoi intră cu oile în ocol și se dezbracă de frunze. La poartă, oile trec peste un lanț de fier pus anume pe pământ, pentru că, trecând oile peste el, să fie tari la boli ca fierul. Femeile pregătite cu vase cu apă stropesc oile cu câte-o „motroașcă” din frunze, iar altele le stropesc cu boabe de grâu; la urmă se udă oamenii între ei și în special tinerii” (Anton Badea, Marisia V, Tg Mureș, 1975)

Fotografii din Arhiva Muzeului Etnografic ”Anton Badea” – păpălugăra, măsura oilor în localitățile Țagu (Bistrița-Năsăud), Vătava (Mureș), 1968.