Vara este anotimpul cu cele mai multe munci agrare. Pentru a avea recoltă, cultura trebuia protejată de forțele negative, de aceea, în lumea satului, întâlnim o serie de practici și acțiuni menite să o asigure și să o protejeze.

Obiceiurile și practicile magice, au fost mijloace de reducere a anxietății, oferindu-i omului, de-a lungul timpului, răspunsuri la problemele vieții, sprijin în înțelegerea universului și în stabilirea conexiunii cu forțele naturii.

Desfășurate periodic, ele asigură regenerarea vegetației, a recoltelor, continuitatea vieții, și arată ambivalența omului față de lume, a temerii sale pentru hrană și resurse, dar și a iubirii, a dorinței de a ajunge la Divinitate.

Un astfel de obicei este ”păpălugura” sau paparuda, un ritual magic de provocare a ploii, care era practicat în satele din județul Mureș, de obicei de Sângeorz, dar și în zilele ce urmau unor perioade secetoase.

Obicei arhaic, a suferit de-a lungul timpului modificări în funcție de credințele și evoluția mentalității populare. Paparuda/ păpălugura invocă ploaia prin joc, prin bătăi din mâini și picioare, prin udarea cu apă, masca vegetală și textul magic. În zonă, ritualul era practicat de un băiat costumat în frunze verzi, care potrivit magiei prin similitudine, aduce fertilitatea, simbolizată prin apă și vegetație.

 

Fotografii din arhiva muzeului, autor Anton Badea, 1967