Primăvara, timp al revenirii forței și a vieții, totodată vulnerabil, marcat prin începutul vegetației, oamenii sunt protejați prin intermediul ramurei verzi.

Obiceiul împodobirii casei și a gospodăriei cu crengi/ramura verde are origini într-un îndepărtat cult al plantelor și arborilor, al unor străvechi credințe că acestea au suflet și în beneficiul transferului fecundității și rodniciei naturii și vegetației asupra omului.

În ajun de Sfântul Gheorghe, oamenii împodobeau întreaga gospodărie cu ramuri verzi de salcie, fag, sau brazde cu iarbă verde. Așezate la stâlpii porților, la ferestre, la usă, sau streașină, acestea protejau sănătatea oamenilor și a animalelor și aduceau prosperitate. Plantele verzi de rug, leustean, puse la grajdurile animalelor, aveau rolul de a le apăra de strigoaice, pentru că acum, în ajun, aceste făpturi (strigoii) au puteri mari și pot lua mana laptelui, de aceea această zi, mai e numită și sângeorzul vacilor. Ziua de ajun era considerată potrivită pentru acte magice și pentru vrăji.

În prima zi de mai, oamenii împodobesc porțile cu ramuri de foioase sau conifere, fie plantează crengi întregi în fața casei. Având un rol de apărare dar și fertilizator, acestea conservă energia pozitivă și sunt utilizate de-a lungul anului. Creanga uscată și păstrată este folosită la aprinderea cuptorului în care se coace pâinea din grâul nou, dar are rolul și de a fertiliza pământul în care a fost plantată.

Această perioadă e potrivită pentru culegerea plantelor de leac, de sezon, în special a pelinului, apreciat pentru proprietățile curative dar și pentru alungarea spiritelor rele.

Prezența rituală a ramurei verzi o întâlnim și la alte sărbători din ciclul sărbătorilor de primăvară: Florii, Paște, Duminica Tomii, Ispas.

Roxana Man

Bibliografie selectivă

Frazer- Creanga de aur, Simeon Florea Marian- Sărbătorile la români, Ion Ghinoiu- Sărbători și obiceiuri românești

Fotografii din Arhiva Muzeului Etnografic ”Anton Badea” Reghin