Un obicei a cărui vechime se pierde în negura timpului, întâlnit în satele săsești din județul Mureș, este ”pușcatul cocoșului” sau „lovirea cocoșului”. Majoritatea obiceiurilor de primăvară se conturează în jurul sărbătorii creștine, a Paștelui, așadar și pușcatul cocoșului avea loc în a doua zi de Paști, în unele localități în a treia zi. În localitatea Batoș obiceiul se desfășura în felul următor: participa intreaga comunitate sătească, fiind organizat de cele mai multe ori de către membrii și conducătorul fanfarei. Ei alegeau din timp locul unde se vor „împușca” cocoșii, prima dată de cei însurați apoi de feciori, reprezentând o inițiere a celor tineri de către cei mai în vârstă. Cel care reușea să doboare cocoșul, trebuia să le ofere participanților vin.
”Împușcăturile” aveau rolul de a alunga spiritele rele, de a proteja de toți factorii care ar putea aduce daune recoltelor, oamenilor și chiar animalelor. Cocoșul este o pasăre credincioasă și năzdrăvană, singurul dintre toate viețuitoarele care vede noaptea, când se deschide cerul și care aude toaca din cer. Când cântă noaptea alungă duhurile rele. În credința populară se spune că la casa unde cântă cocoșul, nu se apropie nici un duh rău. Cocoșul este un fel de spirit înlocuitor care are grijă de prosperitatea familiei, a gospodăriei. Imaginea cocoșului apare și pe ouăle de Paști, indicându-ne vestirea timpului, de cumpăna dintre anotimpuri, dintre lumină și întuneric.
Text: Rusu Livia
Fotografii din Arhiva Muzeului Etnografic ”Anton Badea”, Pușcatul cocoșului la Uila, Batoș, Mureș 1975
