Recoltarea porumbului se făcea toamna, într-o primă etapă prin despicarea știuleților de pe coceni, după care avea loc curățarea boabelor de pe știuleți. Tehnica cea mai arhaică a fost curățarea boabelor, prin frecarea știuleților, în Transilvania fiind frecvent folosită răzuitoarea de mână, lucrată de fierarii satelor.

Un alt procedeu este îmblătitul cu parul sau cu maiul de rufe într-un sac. În zonele deluroase și muntoase, știuleții se pisau cu parul ori cu maiul în uleie, buduroaie, vase scobite în trunchiuri de copac.

Procedeul cu cea mai mare răspândire prin care se obținea o cantitate mai mare de boabe a fost baterea cu maiul în coșuri, sprijinite pe tălpi sau pe scaune, cu patru picioare, ori în ustensile din nuiele împletite pe stâlpi. (I. Prahoveanu, Etnografia poporului român, 2001, p.108-109)