În calendarul popular Sâmedru este un stăpân al iernii pastorale, care a preluat numele și data de celebrare ale Sfântului Dumitru. Împreună cu Sângeorzul, Sâmedru împarte anul pastoral în două anotimpuri simetrice: vara, între 23 aprilie și 26 octombrie, cu miez al timpului la Sântilie (20 iulie), și iarna, între 26 octombrie și 23 aprilie, cu miez al timpului la Sânpetru de iarnă (16 ianuarie). În opoziție cu Sângeorzul, care încuie iarna și înfrunzește codrul, Sâmedru încuie vara și desfrunzește codrul.
Sâmedru se considera ziua soroacelor pentru diferite slujbe și închirieri. Tot atunci se făceau și noi învoieli, prilej de adălmașuri și veselie. Această zi, când expiră vechile înțelegeri făcute la Sângeorz și se încheie altele noi, este bine caracterizată de zicala: „La Sâmedru ciobanii își caută stăpânii”. Nerespectarea înțelegerilor vechi aducea și supărări, de unde și zicala ”La Sângeorz se încaieră câinii/ La Sâmedru se bat stăpânii”.
Bibliografie I. Ghinoiu – Sărbători și obiceiuri românești, 2003
Foto din arhiva Muzeului Etnografic „Anton Badea”, Ibănești Pădure, 1962
