Ziua Ursului cade întotdeauna în ziua de Întâmpinarea Domnului. Primele zile din Făurar sunt închinate ursului, cel care schimbă anotimpurile prin ritmul hibernării sale.

Ursul are un rol calendaristic deosebit, mai ales la popoarele nordice, fiind asimilat cu luna, deoarece dispare odată cu sosirea iernii și reapare primăvara. Românii serbează Martinii de Iarnă și în scopul apărării de urși, și asta din cauza că, în ziua în care cade Martinul de mijloc, cade și Ziua Ursului. În credința populară, ursului nu i se spune pe nume, ca dovadă a caracterului său divin, ci se vorbește despre el cu respect, folosind denumiri precum ,, Moș Martin” sau ,,Ăl Bătrân”.

Se spune că, în această zi, ursul iese din bârlog și, dacă se bagă înapoi, iarna va fi mai lungă. Dacă ursul iese din bârlog și afară este soare, acesta își vede umbra, se bagă înapoi și mai doarme șase săptămâni, iar dacă nu-și vede umbra, rămâne afară și iarna se sfârșește.

Se mai zice despre Ziua Ursului, că este o zi cu multe ceasuri rele, cine face nuntă în această zi va avea parte de necazuri. Această mare sărbătoare capricioasă, răzbunătoare și iertătoare, marchează începutul anotimpului cald. Vara și iarna se duelează iar dacă este senin și frumos, vremea va rămâne așa până la Sângeorz.

Bibliografie: Ion Ghinoiu, Zile și Mituri, 2018

Foto din arhiva Muzeului Etnografic „Anton Badea”, Ruștior, Bistrița-Năsăud, 1967