În calendarul popular, Înălțarea Sfintei Cruci este ultima zi dedicată culegerii plantelor de leac. Mierea este și ea tămăduitoare, se storc fagurii și are loc retezatul stupilor. Sărbătoarea începutului de toamnă, împrumută din caracteristicile de tranziție ale acestui anotimp. Numită și Ziua Șarpelui, face referire la un tipar simbolic etern care a supraviețuit istoriei străvechi – ciclicitatea.

Cea mai veche sărbătoare închinată cinstirii lemnului, consacră imaginea crucii ca simbol central. Crucea lui Hristos este identificată cu arborele vieții (lignum vitae), după o legendă din Evul Mediu, ea ar fi fost făcută din lemnul arborelui științei. Ca parte a căderii și apoi a mântuirii, ea realizează o conexiune care trimite la restabilirea ordinii primordiale. Adoptată în prima jumătate a secolului I, în timpul Împăratului Constantin cel Mare, care, înainte de bătălia din apropierea Romei, a văzut pe cer crucea și a auzit o voce care i-a spus „cu acest semn vei învinge”, crucea a devenit definitorie pentru creștinism, iar sărbătoarea amintește și evocă unul din cele mai importante momente din viața Sfintilor Constantin și Elena. [1]

Acesta face referire la anul 325, când a fost găsită crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos, iar ulterior acestei descoperiri, ea a fost înălțată de episcopul Macarie al Ierusalimului. Tradiția spune că evlavioasa Împărăteasă (247-327) s-a dus, spre apusul vieții, în pelerinaj la Ierusalim, fiind însotiță de un bătrân evreu la locul răstignirii. De sub săpături și dărâmături au fost găsite și scoase trei cruci, un pumn de cuie și o tăbliță cu inscripția „Iisus Nazarineanul Regele Iudeilor”. Pe acest loc, Constantin cel Mare a ridicat mai târziu o biserică. [2]

Ca semn străvechi, crucea, păstrează un sens re-creator al simbolului, care combină spiritul cu natura, un simbolism metafizic ce trimite la multitudinea stărilor ființei și la realizarea omului universal. [3]

Simbol al mântuirii, prin refacerea unității, este și imaginea șarpelui, ”șarpele de aramă înălțat de Moise în deșert”. Șarpele este asociat cu arborele cunoașterii și are conotații mai mult sub aspectul său malefic, însă, ca majoritatea simbolurilor, comportă ambele semnificații, opuse. [4]

Simbolismul biblic al Sfintei Cruci este acela al morții (Răstignirii), Învierii și Înălțării lui Iisus. Însă finalitatea conceptului creștin a fost influențată, de-a lungul timpului, a evoluat în paralel cu menținerea unor elemente specifice ritualurilor vechi de fertilitate, fidele nevoii de asigurare periodică a renașterii.

Se zice că în această zi se închide pământul, insectele și târâtoarele se ascund, șerpii intră în luminișuri și nu se mănâncă nimic din ce are formă de cruce.

Text -Roxana Maria Man, manager Muzeul Etnografic ”Anton Badea” Reghin

 

Note

[1], [2] Borzan, M., Man, R., Calendarul Creștin Ortodox în Iconografie, Ed. Nico Tg. Mureș

[3],[4] Guenon, R. Simbolismul crucii Ed. Herald București 2021

 

Fotografii realizate de Anton Badea arhiva Muzeului Etnografic Anton Badea