Intrarea Maicii Domnului în Biserică, prăznuită la 21 noiembrie, este o sărbătoare a Luminii, prima din Postul Crăciunului. Intrarea în templul din Ierusalim, a Sfintei Fecioare Maria, înseamnă vestirea ”tainei celei ascunse din veac”, prin care „Fiul lui Dumnezeu Fiul Fecioarei se face”. Nici un om nu a ales vreodată să se nască din nou, să vină la existență din cineva. Singur Iisus, ca fiu al lui Dumnezeu, s-a născut mai înainte de veci”. [1]
Ziua aducerii Sfintei Fecioare la templu, este o zi de pocăință și sfințenie. Această ”Intrare” nu este înțeleasă de credincioși doar ca înfățișarea Maicii Domnului în templul de piatră din Ierusalim, ci, mai ales, drept primirea ei în raiul în care nici un om nu a ajuns după Căderea în păcat.[2]
Sărbătoarea este întâlnită sub numele de ,,Ovidenia” sau ,,Vovidenia”. Termenul de ovidenie provine de la rusescul ,,văvedenie”(intrare). În această zi s-a „vedit” lumea, pe care Dumnezeu a blagoslovit-o 3]. De aici provine credința că această sărbătoare se ține pentru ochii ce văd, ,,pentru vederi”. Un interval de timp al schimbării și înnoirii, inițiat prin practici religioase, povestiri meteorologice si astrologice, acte rituale, magice, aflate sub semnul sacralității și al unor semnificații creștine.
În Transilvania, ziua începea cu Filipu cel Mare, care a fost făcut Sfânt de către Dumnezeu, iar mai tărziu a rămas șchiop, pentru că s-a abătut de la dreapta credință.
Ovidenia este o sărbătoare a luminii care învinge întunericul iernii. În unele povestiri populare, se spune că în această zi, s-a născut Iisus Hristos, se deschid cerurile iar animalele încep să vorbească.
De Ovidenie, oamenii petrec noaptea cu lumină, lumânări și focuri aprinse, privesc cerul și citesc în stele anul care va veni. Este noaptea când vrăjitoarele descântă, fac farmece, leagă și dezleagă, pentru că, începând de acum și până la Sântandrei ,,văd cel mai bine”. Se aprind lumânări pentru cei răpuși de moarte violentă și se aduc ofrande speciale pentru copiii morți nebotezați. Lumânarea de la Ovidenie își păstrează puterile magice peste an și numai la lumina ei se poate vedea, în fântână, chipul ursitului. [4]

Roxana Maria Man

Note și bibliografie

[1][2][3]Borzan M., Man R.., Calendarul creștin ortodox în iconografie
[4]Ion Ghinoiu, Sărbători și obiceiuri românești, Ed.Elion, București 2003

Fotografie realizată de Anton Badea în anul 1962, la Vătava (jud. Mureș), arhiva muzeureghin.ro