Vâltoarea e o instalație populară de spălare a rufelor care nu a încetat să fie folosită la țară până în zilele noastre.

Vâltoarea din satul Pietriș Vale, județul Mureș, este în familia Emiliei Sorlea de cinci generații. Odată, alături de vâltoare, pe iazul pe care este amenajată, se mai aflau: casa morii, cu moara de cereale, ”ciocanele” de ulei și o piuă de haine, care au funcționat până în anii ’60.

În fiecare toamnă și primăvară, mai ales înainte de sarbători, femeile din sat și din satele vecine aduceau aici țoale, covoare, lepedee, fețe de masă, „când e apa tare să se facă în vâltoare”. Le înmuiau în săpun și le așezau în cuva de lemn, în locul de revărsare al apei, pentru 10-20 de minute, apoi erau lăsate la scurs și întinse pe rudă la soare.

În sat e o liniște de jur împrejur iar viața simplă continuă și azi după aceleași rânduieli. Înainte de Crăciun, femeile își aduc la vâltoare rufe, tot ce au lucrat, în principal, în casă, atât pentru curățarea lor, dar mai ales pentru împrospătare și pentru a nu prinde molii, ” trebuie să le grijim, acum nu mai știe nimeni să facă pănură, nici să țese, nu mai ai pe cine să înveți!”, ne-a mărturisit Emilia Sorlea.