Noaptea strigoilor sau pragul sărbătorii Sf. Andrei este un timp când se dezlănțuie forțele malefice, dușmanii cei mai de temut ai omului, fie că sunt oameni (strigoi vii sau strigoi morți) fie că sunt animale (lupi), ei găsesc acum un moment vulnerabil în comunitatea sătească. Strigoii sunt spirite ale celor morți, care, din diverse motive, nu au mai ajuns pe tărâmul de dincolo și care, în această noapte, devin periculoase, distrugătoare, aducând boli și nefericire.
În satele noastre, această sărbătoare nu este marcată de ritualuri deosebite, înafară de folosirea usturoiului, prezentă în majoritatea zonelor etnofolclorice.
În ajun de Sfântul Andrei dar și în ziua de 30 noiembrie este interzis să se lucreze în casă. Nu este bine să se măture, nu se dă gunoiul afară din casă, și nu se dă cu împrumut nimic. Oamenii știu că noaptea Sf. Andrei, este lipsită de apărare în fața spiritelor rele care sunt prea puternice pentru a fi împiedicate, prin practici active de apărare și atunci recurg la o apărare pasivă, închiși în case, cu ușile unse cu usturoi, aștepând să treacă momentul fatidic.
Bibliografie selectivă
Foto din Arhiva Muzeului Etnografic ”Anton Badea”