Obiceiul vopsirii ouălor are rădăcini străvechi. În antichitate exista obiceiul de a se face cadou ouă colorate la sărbători, la Anul Nou sau la sărbătorile primăverii. La romani, la sărbătoarea lui Ianus, se vopseau ouă roșii. Prezența oului în ceremoniile antice de înnoire a timpului, are la bază concepții care comparau universul cu oul generator de viață. Țăranul român avea credința că universul e asemeni unui ou, fundul oului este pământul iar vârful e cerul. Chinezii credeau că cerul învelește pământul, asemănător cojii de ou care învelește gălbenușul. Toate au aparut din ou – soarele, luna, pământul, astfel oul este un simbol al creației, al fertilității al soarelui, de care depinde viața și a rămas un simbol al reînvierii naturii. Oul, substitut al divinității sacrificate (prin spargere) este înfrumusetat prin vopsire și încodeiere și este potențat cu valoare divină, magică, de Paște (ouăle vopsite țin răul la distanță).
Obiceiurile preistorice ale vopsirii cu tot cu simbolismul oului au fost preluate de creștinism. Oul colorat și împodobit este simbolul Mântuitorului care părăsește mormântul și se întoarce la viață.
(Ion Ghinoiu, Sărbători și obiceiuri românești, Buc. 2003).
În timp, vopsirea şi încondeierea ouălor a căpătat semnificaţii noi, cu valenţe artistice. Culorile au și ele semnificație – roșul este culoarea vitalității, a forței biruitoare a vieții, verdele este speranța și renașterea, albastrul credința și libertatea, toate arată că oul este un simbol cu multiple sensuri cosmogonice.
Pe lângă ouăle roșii, întâlnim ouăle încondeiate sau împistrite, muncite, cu forme și figuri, policrome, realizate prin tehnici învățate și transmise de-a lungul mai multor generații. Prin felul în care sunt realizate, prin vopsiri succesive, prin ornamente aplicate cu ceară și prin simbolurile pe care le conțin, ele sunt obiecte de artă.
În bisericuța din muzeu se poate vizita expoziția de ouă încondeiate, conform programului de vizitare, zilnic între orele 8.00-18.00
