În povestirile populare, Sâmedru este un cioban, nedezlipit de turma pe care o paște, „într-un mijloc de codru, necălcat de picior omenesc” și care moare la stâna oilor. El se metamorfozează în porc, adică în străvechea reprezentare mitică a spiritului grâului. Într-o poveste, se spune că un unchiaș sau o mătușă, neavând copii, au plecat într-o bună zi, unul într-o parte, celălalt în altă parte în speranța că vor găsi un suflet pe care să-l crească . Mersul pe jos nu a fost în zadar pentru că unchiașul a găsit un purcel. Când împăratul care domnea în acea țară a dorit să-și mărite fata, niciun fecior n-a izbutit să o ia, întrucât probele ce trebuiau să le treacă depășeau puterile lor. Singurul care a trecut de toate încercările, a fost purcelul unchiașului. Făcând pe placul împăratului, purcelul se căsătorește cu fata acestuia. Noapte de noapte purcelul lepăda pielea și devenea un flăcău frumos, precum soarele. dar într-o noapte nevastă-sa i-a aruncat pielea în jăratec.

Supărat din cale afară, flăcăul i-a spus că el este Sâmedru și că va pleca în lume, iar ea să-l caute până l-o găsi, căci numai atunci va putea naște copilul. Se zice că l-a găsit după nouă ani, și de atunci au trăit împreună până la moarte.