O nouă expoziție așteaptă să prindă viață! Azi, 10 cojoace au pornit pe un drum nou, al restaurării, spre o echipă care le va reda frumusețea, în ton cu autenticitatea lor.

Colecția de cojoace, din muzeu, cuprinde 75 de cojoace, românești, maghiare și săsești. O parte din acestea sunt deja expuse, o parte urmează să fie restaurate și vor face obiectul unei noi expoziții.

Cojocăritul a fost unul dintre cele mai răspândite meșteșuguri specializate în prelucrarea pieilor de oaie și s-a dezvoltat în general în zonele muntoase. Aici, condițiile de mediu, relieful, dar și cele economice au favorizat dezvoltarea unor ocupații mixte pastoral forestiere sau pastoral agricole, în care erau valorificate produsele animaliere (lâna/ blana, pieile animalelor).

Produsele cojocăritului sunt pieptarele deschise în față, care s-au purtat în Bucovina, Maramureș, Banat, Transilvania; pieptarele înfundate într-o parte, întâlnite în Munții Apuseni, Bran, Vâlcea, Transilvania; cojoacele lungi fără mâneci, cojoacele cu mâneci.

Ca element de port tradițional, cojocul a evoluat odată cu costumul popular, influențat de ocupații și modul de viață. Pe lângă rolul de a asigura căldura corpului în anotimpul rece, el reprezintă și o creație a artei populare, prin prezența unei ornamentici bogate. Astfel diferențierile impuse de varietatea ocupațiilor, a factorului etnic și cultural, a mediului geografic și istoric, au conturat un mod de viață specific care s-a reflectat și în artă.

O trăsătură definitorie a artei populare o constituie profunda simbolistică, cu rădăcini în cultura autohtonă. Prin compoziție, motive, figuri geometrice, reprezentări cu caracter simbolic, generalizări sau stilizări, dispuse alternativ, simetric sau repetitiv pe cojoace și pe costumul popular, în general, este realizat câmpul ornamental și întreaga gamă a elementelor decorative.