Paștele este cea mai importantă sărbătoare creștină și dincolo de semnificația religioasă, există o mulțime de obiceiuri precreștine cum este și încondeiatul ouălor. Este o formă de artă populară, care îmbină simbolurile religioase cu filosofia despre viață și moarte, sau chiar activități din viața de zi cu zi a oamenilor. Chiar dacă procesul decorării ouălor necesită multă răbdare, atenție, dacă se ține cont de anumite sfaturi și reguli se pot crea mici opere de artă.
În tradițiile populare, ouăle de Paște sunt considerate un simbol al regenerării și purificării. Încondeierea ouălor de Paște este o tradiție străveche, de origine precreștină, practicată și în Europa. Ouăle încondeiate simbolizează venirea primăverii, renașterea naturii, începutul și sfârșitul, întruchipează taina zămislirii, a încolțirii vieții, simbolul primordial al regenerării biologice. În creștinism, oul vopsit avea semnificații deosebite în domeniul religios, fiind un simbol al Învierii și rodirii. Cele mai frumoase ouă de Paști sunt cele închistrite, numite impropriu ouă încondeiate. Tehnica utilizată este cea a păstrării culorii de fond și constă în trasarea pe ou, a unor desene , cu ajutorul cerii de albine topite și scufundarea succesivă în băi de culoare.
Taina acestui meșteșug specific județului Harghita , ne va fi relatată de către meșterul popular Anna Farkaș.
Grădinăritul sau ”Atelierul din grădină” este un mod excelent de a combate stresul și oboseala, de stimulare a atenției, deoarece ritmul mediului înconjurător și natură repetitivă, liniștitoare a lucrărilor din grădină sunt toate surse de atenție ce nu necesită efort.
Statul la soare si miscarea în aer liber pun sângele în mișcare și ajută organismul. Săpatul, greblatul, plantatul, sunt, până la urmă, exerciții fizice pe care le facem fără să ne dăm seama de efort.
Prin toate aceste beneficii pe care le aduce grădinăritul, se poate afirma cu certitudine ca această activitate, practicată fie și doar câteva ore pe săptămână, poate combate depresia.
În grădină este mereu ceva de făcut. Un bun motiv așadar pentru a închide calculatorul, tableta și telefonul mobil și pentru a lua o gură de aer proaspăt. Grădinăritul poate deveni o aventură pentru cei mici, care vor învăța lucruri noi și se vor distra.
În cadrul atelierelor noastre, îi vom învăța pe copii cum funcționează natura, ce anume crește și în ce perioadă. Cu un răsad atât de legume cât și de flori, vor învăța de unde provin legumele din supermarket dar și florile.
Lâna obținută de la oi a fost una dintre primele fibre la îndemâna omului, servindu-i necesității prioritare de protejare a corpului. Domesticirea oilor sălbatice, a fost făcută în jurul mileniului 7 î.H, încât recoltarea lânii a devenit accesibilă periodic, asigurând necesarul comunității sau al familiei. În timp, s-a produs și perfecționarea tehnologiei de prelucrare a acestui material.
Pâsla este un produs textil compact, obținut prin baterea în piuă a lânii sau a părului netors de animale. În luna martie, creatoarea populară Felicia Macavei, ne va desluși tehnica de împâslire a săpunului cu lână, în cadrul atelierelor organizate la Muzeu.
Săpunul împâslit cu lână este atât antibacterian, cât și cumva fără sfârșit, pentru că lâna ajută la formarea unei spume bogate dintr-o cantitate mica de săpun, ajutând la îndepărtarea celulelor moarte.
În tradiția populară, Mărțișorul este legat de venirea primăverii, un simbol al providenței divine, ce asigura reușita, sănătatea, norocul, iar purtarea lui începea odată cu Luna Nouă din martie. Mărțișorul, inițial obiect magic care apăra de deochi și de razele arzătoare ale soarelui, de toate relele asociate iernii, s-a transformat, în timp, în bijuterie.
Realizat din două fire răsucite, alb și roșu, el sugerează echilibrul dintre iarnă și vară, dintre lumină și întuneric.
Luna martie este cunoscută și pentru instabilitatea vremii, văzută în lumea satului ca o luptă între iarnă și vară și ca o victorie a acesteia din urmă, ajutată și de oameni, prin purtarea mărțișorului, sporind astfel puterea luminii asupra întunericului.
Pentru a ajuta primăvara să vină mai repede, dar și pentru a pune în valoare creativitatea și imaginația, vom organiza ateliere de confecionat mărțișoare tradiționale , atât pentru copii români cât și pentru cei maghiari, cu creatoarea populară Anna Farkaș.
Cusăturile maghiare La începutul sec. XX, satele maghiare de pe Valea Mureșului Superior erau influențate de satele românești dar și săsești din zonă, influență ce se reflectă și în broderiile acestora. Influenţa săsească în cusăturile populare maghiare este explicată şi de faptul că fetele maghiare din aceste sate, lucrau în casele bogate ale sașilor, unde au întâlnit și au preluat aceste motive. Tehnica cea mai des folosită la brodarea motivelor ornamentale este cusătura cu cruciuliţe împletite însoţită uneori de cruciuliţe simple.. Materialul folosit la majoritatea pieselor era pânza de bumbac ţesută în 2 iţe, sau ţesătura de cânepă şi bumbac. Firul utilizat la motivele brodate era cânepa, lânica, dar cel mai des utilizat era bumbacul. Culorile broderiilor sunt executate, în mare parte, monocromatic – roşu sau albastru, aceste culori fiind specifice broderiilor maghiare. Dispunerea ornamentelor este și ea o caracteristică a stilului maghiar. Modelul principal este cea mai importantă parte a compoziţiei. Modelul din margine – de cele mai multe ori nu e legat de cel de bază, fiind reprezentate crengi, flori, uneori animale (păsări, căprioare). Acesta este unul din efectele influenţei săseşti asupra broderiilor maghiare din această zonă. Motivele geometrice sunt foarte des întâlnite. Motive care apar frecvent sunt: steaua, sâmburele de prună, crenguţa de brad, frunze şi flori geometrizate, alături de motivele geometrice clasice cum ar fi rombul, pătratul, triunghiul. Motivele vegetale domină aproape fără egal broderiile populare maghiare. Între motivele vegetale cele mai îndrăgite, prezente în cusăturile maghiare sunt: trandafirul, garoafa, laleaua, creanga de brad, ghinda. Motive zoomorfe întâlnite: păsările(porumbelul, păunul, cocoşul), căprioara, cerbul, iepurele, calul. În general păsările, cerbii, caii, etc. sunt reprezentaţi faţă în faţă, între motive, pe spaţiul rămas liber fiind brodate motive florale, vase cu flori.
Zestrea Zestrea reprezenta avuția pe care fata de măritat o aducea în căsnicie în ziua nunții. Aceasta, în funcție de zonă, purta diferite denumiri precum patul miresei sau lada miresei. Fata care se căsătorea împotriva voinței părinților sau care nu a contribuit la crearea zestrei nu putea pretinde primirea acesteia. Înainte de primul război mondial, conform tradiției, în unele regiuni ale Transilvaniei, tânăra nu se putea căsători dacă nu avea în componența zestrei măcar 15 saci, 10 fețe de masă, 15 ștergare, 20 de cearșafuri,10 fețe de pernă, iar pentru ziua nunții 20-30 de eșarfe pe care să le dăruiască chemătorilor și invitaților. În ziua nunții zestrea era dusă într-un cadru festiv la casa mirelui sau la gospodăria unde doreau să se stabilească tinerii și era expusă publicului. Șezătoarea Șezătoarea, o adunare restrânsă, specifică mediului rural, avea loc în serile de iarnă. Ciclul anual al șezătorilor se desfășura după terminarea muncilor agricole. El începea înainte de postul Crăciunului și se încheia înainte de postul Paștelui. În limba maghiară se numea fonó. Șezătorile se organizau în serile de iarnă, cam de trei ori pe săptămână după ce munca de la câmp înceta. Seara tinerii se adunau la un loc, la lumina unei lămpi, într-o casă apropiată (de regulă la casa unei văduve) unde își torceau fuiorul de cânepă, caierul de lână spunând povești, ghicitori, glume și făceau diverse jocuri.
