în Octombrie la muzeu

Toamna este anotimpul roadelor bogate. Acum se coc strugurii, iar gospodarii prepară must si vin pentru iarnă. Culesul strugurilor poate părea o muncă simplă, însă nu este deloc asa. Aceasta implică anumite cunoștințe și tehnici. Trebuie să știi când strugurii sunt pregătiți pentru cules, dar și cum să-i culegi pentru a nu se zdrobi.

Viticultura este o ramură a agriculturii practicată de români înca din cele mai vechi timpuri, izvoarele istorice atestând-o în urma cu mai mult de 2700 de ani pe teritoriul carpato-danubiano-pontic, spațiu în care iși desfășurau existența strămoșii geto-daci. Vinul este o băutură delicioasă și sofisticată, extrem de iubită de oamenii de pe intregul glob. Pentru obținerea sa, însă, este nevoie de muncă multă, de cunoștințe adecvate, de unelte, utilaje și diferite multe alte lucruri. Viticultura este o știință care studiază vița-de-vie, elaborând și perfecționând tehnologiile de cultură, în vederea obținerii unor cantități mari de struguri de calitate superioară. Acest cuvant provine din limba latină și este compus din vitis (care înseamnă în limba română vița-de-vie) si cultura (ingrijire). 

Culesul strugurilor este un eveniment important în viața satului românesc. Culesul viei nu are o dată fixă, depinde de stadiul de coacere și de greutatea strugurilor..

Care sunt beneficiile strugurilor,de ce îngrijiri au nevoie pentru a deveni mai dulci și aromați, vom afla în cadrul atelierului nostru, desfășurat la muzeul Etnografic „Anton Badea”.

în septembrie/octombrie la muzeu

Simboluri ale vieții, pâinea și grâul, erau consacrate religios și întâlnite la toate sărbătorile și evenimentele din viața omului.

Procesul de obținere a pâinii, de la semănarea grâului până la transformarea lui în făină, apoi în pâine, presupunea efort uman considerabil.

Pentru reușita lui, în mentalitatea tradițională, existau, pe lângă munca câmpului, o serie de credințe și manifestări pentru atragerea bunăvoinței forțelor capabile să contribuie la finalizarea eforturilor.

Prepararea pâinii și lucrările agricole tradiționale, cuprindeau, pe lângă munca obișnuită, gesturi și formule rituale menite să asigure rezultatul final. Întreaga muncă desfășurată în jurul obținerii pâinii era marcată astfel de reguli, norme și interdicții, începând cu cultivarea pământului și până la consumul acesteia.

Pâinea și colacul sunt prezente în aproape toate obiceiurile tradiționale ale poporului român.

Produs al unui efort susținut și îndelungat, al finalizării unui ciclu agrar, pâinea este considerată un aliment total.

Bucătaria unui popor nu apare din senin. Ea este o sumă. Ea adună și sintetizează întreaga civilizație a acelui popor. Totul este reflectat în gastronomie. Gastronomia studiază relația dintre cultură și mâncare. Se crede, cel mai adesea în mod eronat, că termenul gastronomie se referă exclusiv la arta de a găti, dar aceasta este doar o parte a disciplinei gastronomie, tot așa cum un bucătar nu este neapărat un gurmand sau un gurmet.

Activitatea unui gurmet include descoperirea, degustarea, experimentarea, cercetarea, întelegerea si comunicarea relaționată cu mâncarea. Comunicarea se face de obicei prin scris, dar nu numai. Gastronomia este, deci, o activitate interdisciplinară.

Îi invităm pe toți copilașii pofticioși și nerăbdători de a gusta și de a învăța din gastronomia locală, la atelierele noastre culinare, unde vom prepara: pâine, pălăneț, cozonaci, beigli etc, cu meșterii populari Marioara Popovici și Anna Farkaș.

în iunie și noiembrie la muzeu

Dupa terminarea muncilor agricole, când lumea satelor intră într-o perioadă de repaus relativ, dar mai ales după Lăsatul Secului de Crăciun, începea sezonul șezătorilor. Șezătorile erau întâlniri comunitare cu caracter lucrativ dar și distractiv, lumea satelor îmbinând în mod plăcut lucrul cu distracția. Era locul în care se învățau deprinderi practice dar se derulau și numeroase obiceiuri.

Țesutul și cusutul se întâlneau în fiecare gospodărie . Femeile munceau din greu, ca să îmbrace casa cât și membrii ei. Tot ce era textil era țesut și cusut de mâna femeii. În zilele de sărbătoare costumul femeiesc se completa cu podoabe. Din mărgele mărunte, policrome, se realizează și ,,gerdanul” sau zgărdanul, predominante fiind motivele geometrice: cârligul, zăluța, coarnele berbecului, roata etc.

În cadrul șezătorii noastre vom învăța deprinderi precum: țesutul, cusutul și confecționarea podoabelor tradiționale.

Cusut, țesut cu : Pop Maria

Podoabe tradiționale: Kulcsar Marioara

Tradiții de Paște la muzeu

Paștele este cea mai importantă sărbătoare creștină și dincolo de semnificația religioasă, există o mulțime de obiceiuri precreștine cum este și încondeiatul ouălor. Este o formă de artă populară, care îmbină simbolurile religioase cu filosofia despre viață și moarte, sau chiar activități din viața de zi cu zi a oamenilor. Chiar dacă procesul decorării ouălor necesită multă răbdare, atenție, dacă se ține cont de anumite sfaturi și reguli se pot crea mici opere de artă.

În tradițiile populare, ouăle de Paște sunt considerate un simbol al regenerării și purificării. Încondeierea ouălor de Paște este o tradiție străveche, de origine precreștină, practicată și în Europa. Ouăle încondeiate simbolizează venirea primăverii, renașterea naturii, începutul și sfârșitul, întruchipează taina zămislirii, a încolțirii vieții, simbolul primordial al regenerării biologice. În creștinism, oul vopsit avea semnificații deosebite în domeniul religios, fiind un simbol al Învierii și rodirii. Cele mai frumoase ouă de Paști sunt cele închistrite, numite impropriu ouă încondeiate. Tehnica utilizată este cea a păstrării culorii de fond și constă în trasarea pe ou, a unor desene , cu ajutorul cerii de albine topite  și scufundarea succesivă în băi de culoare.

Taina acestui meșteșug specific județului Harghita , ne va fi relatată de către meșterul popular Anna Farkaș.

în aprilie la muzeu

Grădinăritul sau ”Atelierul din grădină” este un mod excelent de a combate stresul și oboseala, de stimulare a atenției, deoarece ritmul mediului înconjurător și natură repetitivă, liniștitoare a lucrărilor din grădină sunt toate surse de atenție ce nu necesită efort.

Statul la soare si miscarea în aer liber pun sângele în mișcare și ajută organismul. Săpatul, greblatul, plantatul, sunt, până la urmă, exerciții fizice pe care le facem fără să ne dăm seama de efort.

Prin toate aceste beneficii pe care le aduce grădinăritul, se poate afirma cu certitudine ca această activitate, practicată fie și doar câteva ore pe săptămână, poate combate depresia.

În grădină este mereu ceva de făcut. Un bun motiv așadar pentru a închide calculatorul, tableta și telefonul mobil și pentru a lua o gură de aer proaspăt. Grădinăritul poate deveni o aventură pentru cei mici, care vor învăța lucruri noi și se vor distra.

În cadrul atelierelor noastre, îi vom învăța pe copii cum funcționează natura, ce anume crește și în ce perioadă. Cu un răsad atât de legume cât și de flori,  vor învăța de unde provin legumele din supermarket dar și florile.