Atelier de Turtă Dulce
Cofetarii viitorului la Muzeul Etnografic, cu Rita Ruja!
Fotografii de la Atelierul de Turtă Dulce.
Activități de grădinărit la muzeu
Activități de primăvară…
Ne pregătim grădina pentru un nou sezon!
Atelier de turtă dulce
În 26 aprilie vă invităm la o activitate de făcut turtă dulce, cu Rita Ruja!
Cel mai iubit desert al copilăriei, turta dulce, o formă de artă populară, modelată din aluat în formă de animal, pasăre, floare, inimă, o întâlnim la târguri și festivaluri, și la sărbători.
Originară din Asia, tradiția turtei dulci s-a răspândit în toată Europa, gustul său fiind influențat de particularitățile gastronomiilor locale. În Ardeal, prepararea turtei dulci este mai mult un meșteșug specific secuiesc.
Se spune că fiecare turtă dulce spune o poveste, o poveste dulce…
Tradiții de Paște
În 24 aprilie, la Muzeul Etnografic vopsim ouă și facem pască!
Alături de noi vor fi Anna Farkas, Maria Pop din Șerbeni, bunica Maria Bucin Crișan care ne vor împărtăși din cunoașterea și experiența lor.
Tradițiile din Săptămâna Mare sunt vopsirea, încodeierea ouălor și pregătirea preparatelor din grâu, pasca și cozonacii.
În Sâmbăta Mare, femeile fac pasca, o pâine dospită de formă rotundă, cu o cruce împletită din aluat .
Nu există sărbătoare fără pâine, pasca este o pâine aleasă rituală, care ne amintește de răstignirea Mântuitorului Iisus Hristos.
Tot în Săptămâna Mare se vopsesc ouăle.
Ornamentarea, scrierea sau încondeierea ouălor este o formă de artă populară, care îmbină simbolurile religioase cu filosofia despre viață și moarte.
Sântionul de primăvară, Cap de primăvară sau Ziua Perechilor
În tradiția străbună, ziua de 24 februarie își deschide fereastra spre zorii primăverii, spre miracolul înmuguririi, spre zâmbetul renașterii naturii, semnificând sfârșitul iernii și începutul primăverii. Această sărbătoare, în vatra satului românesc, poartă mai multe denumiri, cum ar fi: Dragobete, Sântionul de primăvară, Ion Dragobete, Logodna păsărilor, Cap de primăvară. Numele ,,cap” are două înțelesuri, pe de o parte , înțelesul de debut al primăverii și pe de altă parte, de simbol religios, în calendarul ortodox fiind prăznuită ,,Întâia și a doua aflare a Capului Sfântului Ioan Botezătorul”.
Ziua de „Dragobete” este pusă sub semnul iubirii, a însoțirii, a cifrei doi. În această zi de Dragobete oameni și păsări își caută perechea conviețuirii, punând anul deja sub semnul rodirii. În ziua de Dragobete, păsările migratoare, se strâng în stoluri, se împerechează și încep să-și construiasca cuiburile. Păsările neînsoțite la Dragobete rămân stinghere și fără pui în ziua de Dragobete a anului care va urma. Asemenea păsărilor, tinerii, atât fete cât și băieți, trebuie să se întâlnească în această zi pentru a rămâne îndrăgostiți tot anul.Tinerii merg în pădure pentru a culege primele flori ale primăverii, iar la întoarcerea înspre sat , fetele sunt alergate de băieți, iar dacă îi simpatizează se lasă prinse de către aceștia. Împreunarea se celebrează printr-un sărut, semn al logodnei simbolice, iar dacă tinerii respectă acest obicei, se vor bucura tot anul de belșug și vor fi ocrotiți de boli. Florile culese de fete sunt păstrate la icoane, fiind folosite apoi în diverse ritualuri magice, de invocare a dragostei.
Secole la rând, semnficația zilei a fost aceeași: însoțirea, trăirea și comuniunea a tot ce este frumos, armonios și plin de strălucire. Dragobete este o întruchipare mitică a unui prinț frumos și drag, fiul Babei Dochia, indentificat de români cu Cupidon-Zeul dragostei în mitologia romană și cu Zeul iubirii în mitologia greacă.
Bibliografie: Marcel Lapteș,, Timpul și sărbătorile țăranului român”
Ion Ghinoiu ,,Zile și mituri”
Fotografie arhiva muzeulreghin.ro