Tradiții de Crăciun și Anul Nou – Ateliere de confectionat turca

Pregătirea pentru umblatul cu turca începe după 15 noiembrie, în Postul Crăciunului, când încep șezătorile. La Sfântul Nicolae se întâlnesc prima dată feciorii din sat pentru a aduna și forma ceata de colindători, aleg vătafii și gazda unde se vor întâlni pentru repetiții până la Crăciun.

Turca în Transilvania are asemănări cu jocul cu măști din alte zone ale țării, bourița, brezaia, sau cerbul, care au aproape aceleași elemente rituale, scenariu de desfășurare și semnificație.

Ion Ghinoiu descrie turca ca fiind „o zeiță bovină de origine neolitică ”, care se naște în preajma solstițiului de iarnă, petrece cu ceata de colindatori, moare lovită și apoi renaște.

Obiceiul s-a păstrat în câteva sate mureșene, îl mai întâlnim pe Valea Mureșului, la Vătava, Dumbrava, Idicel și Săcal.

Jocurile cu măști sunt printre cele mai vechi obiceiuri legate de miturile agrare, care poartă semnificații simbolice, cu referire la fertilizarea pământului, la regenerarea vegetației și la moartea și renașterea timpului și a divinității.

Turca este confecționată dintr-un lipideu țesut manual, fixat pe o botă, în aşa fel încât să acopere corpul celui ce o va juca. Pe lipideu sunt cusuți cănaci coloraţi, zurgălăi, o piele de iepure sau căprioară şi „prâsnele” – rozete făcute din bureţi uscaţi pe care erau încrustate motive străvechi: soarele, luna, bradul etc. Capul turcii are un clonţ din lemn a cărui falcă de jos, activată printr-o sfoară, produce un „clămpănit” în timp ce e jucată. Coarnele sunt împodobite cu cănaci din lână.

Alaiul turcii, format din feciorii satului, colindători mai pricepuți din rândul însuraților, interpretul turcii și bgidușul, ceterași, acompaniați de muzică, colindă din casă în casă, în seara de Ajun, făcând mult zgomot, întreținând o atmosferă de umor și bună dispoziție.

În casele unde sunt fete de măritat, gazda dă un colac din făină de grâu și colindătorii îl descântă, cu o orație de tip agrar.

Această poezie de urare se aseamănă cu plugușorul, și este un elogiu adus muncii și priceperii, hărniciei gospodarului, dar exprimă și dorințele de a avea rod bogat în anul care vine, reprezentând esența urării, caracterul ei magic.