Să fim femei este în natura noastră, deci feminitatea este în noi și nu trebuie să o căutăm în exterior, însă suntem mai mult sau mai puțin conștiente de ea. Iar uneori este nevoie de mai mult decât de o simplă privire spre interiorul nostru.
Lipsa iubirii și a afecțiunii (experimentate în diferite etape ale vieții) sunt principalele motive care pot să ducă la nefericirea cronică, însă nu sunt unice. Pentru fiecare fericirea arată altfel, însă există aspecte care ne definesc pe toți la fel. Cred că ne putem vindeca de suferință, acceptându-ne, iubindu-ne pe noi înșine și încercând să oferim ceva valoros lumii în care trăim.
Când ești în armonie cu tine parcă totul se aliniază în viață, relațiile cu cei din jur, comunicarea în familie, cariera s.m. Fără îndoială este nevoie de curaj, de o aplecare spre adevăr și de multă perseverență. Însă, fiecare femeie (de altfel fiecare om) deține toate resursele pentru a trăi împlinită, în armonie cu sine și cu ceilalți.
Visele noastre ne pot face fericite atâta timp cât avem curajul să le urmăm până la capăt și fără a-i afecta pe cei din jur. Fericirea este doar o consecință a felului în care gândim și a alegerilor pe care le facem pentru noi.
De-a lungul vieții prestăm mai multe roluri – de soție, mamă, fiică, colegă, prietenă, iubită etc. și suntem noi în fiecare dintre aceste roluri, am putea spune că femeia este totalitatea rolurilor pe care le are și totuși nu este așa! Din păcate, pe drum uităm că rolul nostru este să fim active și să trăim în deplinătatea celor ce ni se oferă. În fuga după scopuri, mai mult sau mai puțin ale noastre, îmbrăcăm roluri și facem tot posibilul să credem ca ele sunt noi.
Ne purtăm în conformitate cu norme pe care le-am deprins fără să ne opunem, pierzând drumul către noi înșine, înstrăinându-ne de propria persoană și implicit de comunicarea autentică. Iar drumul înapoi, către propria ființă, este adesea o mare probă de încercare. Pentru foarte multe este doar dureroasă și fără izbândă, pentru cele care se încumetă, o experiență catartică, prin care își eliberează spontaneitatea și creativitatea, un ochi magic prin care văd apoi lumea, mai aproape de reala ei splendoare.
Conștiința propriului potențial creator am numit-o femeia interioară, uneori aceasta este blocată și nu se manifestă la exterior, iar asta ne face să avem relații neîmplinitoare cu cei din jur, pentu că totul pornește de la relația cu sinele nostru. Pentru a înțelege ceea ce trăim în prezent este nevoie, uneori, să ne întoarcem în trecut, nu pentru a îl schimba ci pentru a îl înțelege și accepta! Uneori este nevoie să reconstituim anumite părți sau chiar drumul întreg pe care l-am făcut din copilărie până azi, este nevoie să înțelegem modelele pe care le-am avut și felul în care ne-au influențat ele viața, pozitiv sau negativ.
Uneori problemele aparente, declarate sunt false (de multe ori invocăm timpul pentru a nu face ceea ce ne dorim, alteori lipsa banilor, sau problemele soțului, ale copilului și așa mai departe) fiind uneori nevoie de mai mult efort personal susținut pentru a ajunge la adevărata problemă (cauza), pentru a putea conștientiza cine suntem, de ce suntem așa și să ne asumăm ceea ce vrem să devenim!
Să împărtășim experiența cu cei din jur poate fi benefic atât pentru noi cât și pentru grup, ea ne poate oferi noi perspective asupra unor situații de viață, pe care până atunci le-am văzut doar într-un fel.
Ne propunem la seminarul Întâlnire cu femeia din TINE, prin problematizare, jocuri de rol și alte tehnici (în principal utilizate in psihodramă și NLP) să ne îndreptăm cât mai mult spre femeia interioară și spre potențialul nostru creator. Eu cu Daniela Gîfu dr. în sțiințele comunicării și life coach NLP vă propunem să pășim împreună într-un spațiu personal, securizant, necesar pentru a putea privi spre interiorul nostru cu curaj !
Vă așteptăm cu drag !
Galerie foto
