Rusaliile, una din cele mai mari sărbători ale Întrupării, alături de Nașterea și Patimile Mântuitorului, prăznuiește Pogorârea Sfântului Duh peste Sfinții Apostoli, în lume și întemeierea Bisericii. Apostolii au devenit Biserica lui Dumnezeu, devenită Trupul Domnului după Înălțare, când, în a cincizecea zi de la Înviere, s-a pogorât Sfântul Duh.

În ziua cincizecimii (sărbătoare iudaică ce cădea în a 50 -cea zi după Paște, așa cum ne spun Sfintele Scripturi), doi apostoli erau împreună, când ”deodată din cer se auzi un vuiet puternic, ca de furtună, care umplu întreaga casă. Apoi se iviră limbi de foc ce se lăsară câte una peste fiecare dintre apostoli și ei se umplură de Duh Sfânt, începând să vorbescă în limbi neștiute de ei până atunci”. Petru a fost primul apostol care a început predica îndemnând la pocăință și întoarcerea la Dumnezeu.

 

Pogorârii Sfântului Duh îi corespunde o veche sărbătoare păgână, Rusaliile, una din cele mai importante sărbători romane, consacrate cultului morților. A doua zi de Rusalii, este sărbătoarea Preasfintei Treimi, zi în care este prăznuită unitatea Dumnezeirii în trei.

La Rusalii are loc întoarcerea benefică, mediată prin ofrande în Sâmbăta Moșilor. O relație de comunicare specială legată de sărbătoare este darul (și ofranda). Darul cu rol compensator, funcționează în baza unor credințe străvechi în existența legăturii, a comunicării între lumea de aici și cea de dincolo, prin jertfă, ofrandă, la reînnoirea timpului, când spiritele morților refac drumul spre familiile lor, iar acestea îi așteaptă cu daruri.

 

În prima zi de Rusalii avea loc obiceiul sfințirii cununii de grâu si a holdelor, în care preotul, împreună cu sătenii, compun o procesiune și înconjoară satul. Holdele sunt stropite cu aghiasmă, fetele împletesc cununi cu flori, ruje și spice de grâu, pe care le așează la crucile de la răscruci și în biserică, la icoane. Rusaliile, numite și Iele, sunt reprezentări mitice feminine, care pot fi văzute noaptea, plutind în aer, jucând hora, petrecând sau cântând pe la fântani, și care fie luau mințile celor care le vedeau, fie îi pedepseau pe cei care nu le respectau sărbătoarea. Principala apărare era usturoiul și pelinul prinse la brâu. Alte plante cu puteri magice, de apărare împotriva Rusaliilor, erau avrămeasca, leușteanul, odoleanul, puse între haine, sau folosite la vrăji, descântece.

Tot ca o apărare, în aceeași credință, se împodobesc ritual cu crengi de tei și nuc, ușile, ferestrele și grajdurile animalelor. Teiul, arbore sacru, era folosit în ritualuri de aducere a ploii și în practici magice de alungare a pericolelor. Din esența acestui lemn se prelucrează toaca cu care se alungă spiritele morților, bucinul la Sângeorz și bota călușarului, care, la fel, alungă spiritele potrivnice, oferind protecție și leac pentru boli.

 

Un alt pom cu semnificatii deosebite, întâlnit acum, este nucul- crengile/ frunzele de nuc, simbol al renașterii, prezent în numeroase practici magice și legende. Nucile, de asemenea o jertfă ca și grâul, pentru morți, se pun în pomul pomenilor, în darurile și ofrandele oferite în ajunul sărbătorilor.

La Rusalii, mai ales în satele din preajma Clujului și Bistrița Năsăud, feciorii și fetele împodobeau unul sau doi boi cu covoare, năfrămi, panglici, clopoței, flori de câmp. Cu boul împodobit, feciorii cutreierau satul și erau întâmpinați la porți de fete care, cu căni și găleți cu apă, udau alaiul. ”Boul instrutat” este un obicei popular și ceremonial cu funcții agrare, desfășurat la solstițiul de vară, cu origini în cultul preistoric al zeului adorat în ipostaza zoomorfă.

 

În ceremoniile agrare, stropitul cu apă și revărsarea de boabe de grâu erau acte magice cu care erau aduse ploile. Aceste rituale ale fertilității, folosite de către tinerele femei, le întâlnim și în ”Udatul nevestelor”, un obicei străvechi, practicat în satele din judetul Mures, o binecunoscută tradiție, în zonă, care a supravietuit pană în zilele noastre în comuna Hodac. A doua zi de Rusalii, în timpul jocului ”De-a lungul”, tinerele neveste, care s-au căsătorit în ultimul an, sunt luate în brațe, duse la apa Gurghiului și udate. Stropitul cu apă aduce rodirea, care este ajutată prin ritual și prin cântec și dans.

În alte localități, în vechime, la această sărbătoare, era prezentă ceata de călușari, al căror dans era în legătură cu un vechi cult solstițial, al soarelui, astrului zilei fiind-i cerut sprijin pentru roadele bogate în agricultură. Călușarii dansau în cerc în horă, închipuind astfel mersul soarelui pe cer, având în mâini bâte. Ei, conform cutumei, joacă la Rusalii grăbind căsătoria fetelor, aducând fertilitate femeilor măritate și vindecarea celor ”luați” de Rusalii.

 

Rusaliile sunt pregătite și urmate de alte zile , joile ”ținute” în care nu se lucrează, nu se culeg plante de leac pentru că se spune sunt ”ciupite” de Rusalii.

 

Roxana Maria Man, articol publicat în Cadran Jurnal Mureșean nr 6 Tg Mureș 2025

Fotografii din arhiva Muzeului Etnografic ”Anton Badea”