Între om și pom sunt tainice legături. Pomul putea înlocui și adăposti în anumite contexte rituale și ceremoniale omul, îi putea deveni frate, soră, soție. Dacă pomul care înflorește și rodește anual- mărul, domină obiceiurile de la naștere și căsătorie, bradul devine prioritar în obiceiurile de înmormântare.

Diferențierea simbolică dintre pom și brad a fost generată nu numai de ciclurile lor vegetale, înfrunzitul și desfrunzitul pomului și persistența cetinii bradului, ci și forma coroanei, frunzelor, fructelor asociate de om cu masculinitatea și virilitatea (bradul), cu feminitatea și fertilitatea (mărul).

Dintre numeroasele specii de pomi fructiferi cultivați la noi, mărul a oferit cele mai multe repere calendaristice. Înfloritul mărului marca limita la care se mai putea semăna porumbul. Mărul este puternic implicat în obiceiurile din ciclul calendaristic și din ciclul familial: ramura de măr pusă în apă înainte de Anul Nou, apariția ei în colinde, aruncarea primei scalde a noului născut la rădăcina unui pom, în special măr.

Frecvența apariției mărului în obiceiurile din ciclul vieții, în special la cele de înmormântare, indică că a fost asimilat ca substitut al individului, ca echivalent simbolic al omului în lumea vegetală. Cea mai mare frecvență o are mărul în obiceiurile de nuntă, unde apare ca simbol al feminității. Împreună cu bradul, mărul formează cuplul divin, model exemplar pentru mire și mireasă. În ceremonialul nupțial, apare în diferite ipostaze pom, poamă, floare, creangă.

El este idealul de frumușețe și termen de comparație pentru fata de măritat care „are obrajii și sânii ca merele, fața dalbă ca florile de măr”,..

Mărul a căpătat de-a lungul timpului și un înțeles peiorativ. Expresia ”ce poamă ești” se adresează de obicei, persoanei căreia îi place peste măsură dragostea. (I. Ghinoiu, Sărbători și obiceiuri românești, 2003, p.274)