Județul Mureș, o zonă cu o însemnată tradiție și diversitate culturală, a prezervat credințe și practici, obiceiuri din cele mai vechi timpuri, dezvăluind o moștenire istorică, naturală și spirituală unică, ce a rămas vie în memoria locală.
În fiecare an, Paștele catolic este ținut de credincioșii maghiari din satele mureșene cu entuziasmul unei sărbători a purității și înnoirii vieții, oamenii pregătind, prin tradiții și gesturi simbolice, întâmpinarea marelui eveniment al Învierii Domnului.
O sărbătoare a familiei dar și a reîntregirii și a refacerii legăturilor cu cei plecați, marcată de pregările ce încep cu șapte săptămâni înainte, prin postul de curățare trupescă și sufletescă, reguli și prescripții înrădăcinate, o seamă de ritualuri creștine și precreștine și obiceiuri culinare respectate în Săptămâna Mare.
Împodobirea porților, cunoscută și sub numele de „zöldágazás” -punerea ramurilor verzi, sau „fenyőágazás” -punerea ramurilor de brad, înainte de Florii, este un obicei întâlnit în câteva sate din Mureș: Periș, Miercurea Nirajului, Vălenii de Mureș, Brâncovenești, Gornești, Dumbrăvioara, Ernei.
Obiceiul s-a păstrat și, an de an, în sâmbăta Floriilor, porțile caselor unde sunt fete nemăritate, sunt împodobite cu crengi de brad și cununi de flori, panglici, betele și hârtie creponată printr-un ritual ce transformă imaginea satului într-una jovială purtătoare de mesaj. Punerea ramurilor de brad de Paște, actul ceremonial de decorare, a îmbinat de-a lungul timpului celebrarea unei sărbători creștine cu străvechiul cult al naturii și cu normele sociale și de consolidare a legăturilor comunitare.
Ritualul împodobirii porților în sâmbăta dinaintea Floriilor are rădăcini în credința străveche în regenerare și în idolatria naturii, în simbolistica fundamentală a ramurei veșnic verde , a reînnoirii permanente, ramura de brad fiind un mijloc natural de omagiere și curtare.
În sâmbăta dinaintea Floriilor, tinerii maghiari prind ramuri de brad proaspăt tăiate pe stâlpii porților la casele unde sunt fete, iar asumarea unei intenții serioase de curtare este prezentată prin așezarea în fața casei fetei alese, nu doar a ramurilor ci a unui vârf întreg de brad. De obicei, împodobirea era realizată de tinerii confirmanzi sau de vârstă militară, însoțiți de muzicanți, însă mai nou de copii.
Sărbătoarea, vocația unui început absolut și inițierea unui timp nou ce pregătește și mijlocește o reînnoire socială, cosmică și individuală este cel mai bun prilej pentru a înflori iubirea, împodobirea porților cu brad, stropitul cu apă a doua zi de Paște aparținând aceleiași simbolistici a regenerării.
Ramurile bogat împodobite în cununi de flori, panglici de hârtie („cicomák”) cu multiple culori conferă familiilor un sentiment de onoare și mândrie, fiind un gest care arată aprecierea și iubirea purtate fetei lor. Gazda își exprimă recunoștința cinstind, a doua zi dimineața cu mâncare și băutură, tinerii care au împodobit poarta.
Porțile, un veritabil simbol al protecției în fața străinilor și a forțelor nevăzute, erau furate în cadrul aceluiaș ritual, secvență numită ”furatul porților” . Poarta se fura acolo unde era fată nemăritată și reguli rigide sau oameni mai puțin gospodari.
Obiceiul stropitului cu apă sau parfum, în a doua zi de Paște, amintește de ritualuri ale fertilității, dar și de practici creștine, udarea cu apă, s-a păstrat ca gest simbolic cu diverse nuanțe. A doua zi de Paște tinerii merg să stropească fetele și femeile cu parfum, pentru a fi frumoase și sănătoase tot anul, fiind răsplătiți cu ouă roșii, cozonac și vin.
Roxana Maria Man
Fotografii arhiva muzeulreghin.ro
