Anul Nou începe cu sărbătoarea Sfântului Vasile cel Mare, unul dintre cei mai importanți părinți ai Bisericii Ortodoxe și unul dintre cei mai mari teologi creștini, considerat păzitor de duhuri rele. Sfântul Vasile este numit și primul petrecăreț, numele său fiind considerat de alții, drept numele de botez al lui Iisus Hristos, apărătorul creștinilor.
Prima zi a anului este considerată un moment potrivit pentru desfășurarea practicilor magice, credințelor, datinilor și a obiceiurilor străbune.
Tradițiile săvârșite în această zi, marchează începutul, nu doar al unui nou an, dar și, în mod simbolic, al unui nou ciclu de viață. Timpul din noaptea Ajunului și din ziua de Anul Nou indica cum va fi recolta în acel an. Dacă timpul este bun așa va fi și recolta în anul care vine.
La trecerea dintre ani și pe 1 ianuarie copiii obișnuiesc să meargă cu sorcova, pentru a le ura oamenilor bogăție și sănătate. Mai demult, sorcova era confecționată din rămurele de pomi fructiferi sau din tradafiri, în prezent, ea este făcută din hârtie colorată și beteală.
Cu sorcova se umbla în zorii zilei de Sfântul Vasile, din casă în casă. Urătorii cu sorcova erau primiți cu drag în fiecare casă, deoarece se credea că cel ce este sorcovit va avea noroc peste an și va fi iute la muncă.
Un alt obicei al acestei zile este plugușorul. Cete de băieți umblă din casă în casă, colindând, cântând, urând, pocnind din bice și strigând până răsună satul. Alături de plugușor, vasilica, plugul cel mare, sunt cele mai importante colinde care se rostesc în prima zi a anului și au o valoare colectivă puternică.
Integrându-se în perioada lungă a sărbătorlior de iarnă, obiceiurile ce au drept scop uratul, revin la domeniul fundamental al vieții omului simplu de la țară. Aceste urări sunt adresate fiecărui gospodar în parte, dar același conținut se repetă pentru toți membrii comunității.

Fotografie din arhiva Muzeului Etnografic ”Anton Badea” Reghin, copii la colindat cu Plugușorul de Sf. Vasile, Ibănești-Sat, jud. Mureș, 1965