CategoriesBlog
By

Ziua Universală a Iei

 
De Ziua Universală a Iei 2020, am scos la aer curat cămașa de Maramureș, din colecția Muzeului Etnografic „Anton Badea” Reghin și am completat cu celelalte elemente de port din colecțiile fetelor, pentru a vă prezenta portul maramureșan.
Maramureșul a păstrat cu mare grijă cultura, tradițiile și stilul de viață al țăranului din vremurile trecute. Acest loc este considerat de mulți „ sufletul satului tipic românesc” .
Portul maramureșan, unitar, are un caracter cu totul original, cu elemente specifice pe care nu le găsim în alte zone, încadrându-se în stilul portului popular românesc. Costumul este alcătuit din cămașă croită în foi drepte. La piept și la stan, la umeri și încheieturi, ca și la mâneci, se fac încrețele, peste acest strat realizându-se benzi de ornamente, prin cusătură nu prin țesut. Aceste ornamente, în general geometrice, dar și unele stilizări vegetale, viu colorate, sunt dispuse liniar. Poalele sunt din pânză de casă, peste care se îmbracă două zadii. Zadiile din Maramureș păstrează ,,vrâstele” ( dungile ) mai late negre, alternând cu altele roșii. Frecventă în zilele noastre este ,,sumna” care a înlocuit zadiile. Confecționată din cașmir, cu motive florale în diferite culori, ea se poartă peste poale.
În picioare se poartă opinci de ,,oargă” – piele de bovine de culoare galben-maronie sau neagră. Opinciile sunt legate cu șnur în jurul gleznei. Vara, în opinci, se purtau ,,colțuni”, adică ciorapi tricotați din lână.
Modele : Florina Oprea, Ana –Maria Rusu
Piese de port din muzeu și colecții private
 
CategoriesArhiva
By

Sânzienele

Sânzienele ne dezvăluie o legătură tainică și un orizont de relații între rolul feminin și lumea plantelor, care prin culegerea florilor, concretizează o serie de practici și rituri de ursită.
În lumea magică a plantelor, Sânzienele sunt flori, zâne și ființe umane. Înzestrate cu trăsături omenești, dacă le cunoști limba ele îți vobesc: ”ia-mă că eu sunt bună pentru dragoste”, alta ”eu sunt bună pentru noroc”, alta pentru sănătate, ..
Puterea lor este consacrată de simbol, fiind legate de mitul primordial al creației; culegerea florilor de sânziene nu se face la întâmplare, eficiența lor este asigurată de timpul potrivit- în zorii zilei, acțiune îndeplinită în special de fete. Florile culese sunt folosite atât ca remedii în etnoiatrie cât și în practica divinatorie.
Sărbătoarea de Sânziene este marcată prin acte rituale care arată un specific zonal în descifrarea unor semne: – de moarte (dacă coronița aruncată pe acoperiș cade, e semn că persoana va muri), de aflare a norocului în dragoste (punerea florilor de sânziene sub pernă pentru visarea ursitului), de apărare a casei și gospodăriei (împodobirea porților cu flori și coronițe) și semne curative (culegerea plantelor pentru leacuri).

”Sânziene”, din colecția Muzeul Etnografic ”Anton Badea”
autori picturi : Adriana Neghirlă, Neculai Baltaru, I.A.Leu, Mihai Nechita, Galat Nicolae

CategoriesArhiva
By

Albitul pânzei

Albirea pânzei de cânepă sau „bgilitul”, se făcea în apa de râu, la vâltoare. Spălate bine înainte, cu săpun de casă, sortimentele de pânză (fețe de masă, cămeși, ștergare, cearșafuri, saci etc) erau duse de femei la râu, scufundate în apă și bătute cu maiul, în mod repetat, apoi întinse pe iarbă și lăsate la uscat la soare.
Cânepa era materia de bază, atât pentru îmbrăcăminte, cât și pentru textilele de interior, în satele din județul Mureș. Culesul ei se realiza în două etape: în luna august se culegea cânepa de vară, din care se obținea un fuior mai alb, mai fin, care apoi se topea și se melița.
Din fuiorul de vară se urzea în special pânza pentru cămăși, fiind uneori combinată cu bumbac pentru a fi mai subțire.
Culesul de toamnă se realiza din sămânța bine coaptă, un procedeu mai dificil, etapele prelucrării cânepii înainte de țesut fiind: topitul, scosul seminței, bătutul (melițatul), pieptănatul, hecelatul și torsul.

Albitul pânzei la râu, jud. Mureș, 1962; foto: Anton Badea

CategoriesInformații de interes public
By

Anunț

Dragi vizitatori, ne întoarcem încet la viața obișnuită, din care și cultura face parte.
Așa cum se vorbește în aceste zile, se deschid muzeele, este încă o perioadă de incertitudine, nu știm cum vor evolua lucrurile, în funcție de evoluția virusului și a răspândirii lui se vor lua măsurile necesare în continuare, în toate domeniile, sănătatea e acum pe primul loc.
Din 18 mai deschidem și noi porțile muzeului, cu recomandările de a respecta regulile cu care ne-am obișnuit până acum atât de igienă cât și de distanțare: dezinfectarea mâinilor, purtarea măștii, păstrarea distanței minime față de altă persoană etc.
La intrarea în instituție este afișat un regulament care prevede aceste măsuri.
Programul și tarifele rămân aceleași, respectiv:
 
Program:
Luni- Vineri – 08.00 – 18.00
Sâmbătă – Duminică – 9.00 – 18.00
 
Tarife: Adulți: 9 lei; Copii, pensionari 6 lei; Persoane cu dizabilități – gratuit.
 
Luni, 18 mai 2020, de Ziua Muzeelor, accesul este gratuit.
 
Să avem inima deschisă și să rămânem sănătoși!
CategoriesBlog
By

Primăvara în șezătoare

Galerie foto

Borangicul, „regina țesăturilor”, cum mai este numit, e produs din viermii de mătase, din omizile fluturelui. Despre întreg procesul de obținere al firului și despre arta țesutului cu fir de borangic, la războiul de țesut, vă invităm să aflăm mai multe în 3 martie (între orele 16.40 -20.00, în șezătoare) chiar de la familia Niculescu, singura familie de sericicultori din țară care mai produce și prelucrează borangic din viermii de mătase.
În aceeași zi, de la ora 16.00, vă invităm la deschiderea expoziției ”Costumul popular – fereastră spre cer”, care cuprinde costume populare din colecția d-nei Jiga Marioara și fotografii.
Costumul popular este o reflectare, o parte dintr-un ansamblu, care, prin simbolurile pe care le conține, alături de rituri si norme (de accedere la valori) existente și /sau înfăptuite în lumea satului, contribuie toate, la realizarea sensului vieții, imaginat în mentalul popular ca un drum (fereastră) spre cer.