Sânzienele ne dezvăluie o legătură tainică și un orizont de relații între rolul feminin și lumea plantelor, care prin culegerea florilor, concretizează o serie de practici și rituri de ursită.
În lumea magică a plantelor, Sânzienele sunt flori, zâne și ființe umane. Înzestrate cu trăsături omenești, dacă le cunoști limba ele îți vobesc: ”ia-mă că eu sunt bună pentru dragoste”, alta ”eu sunt bună pentru noroc”, alta pentru sănătate, ..
Puterea lor este consacrată de simbol, fiind legate de mitul primordial al creației; culegerea florilor de sânziene nu se face la întâmplare, eficiența lor este asigurată de timpul potrivit- în zorii zilei, acțiune îndeplinită în special de fete. Florile culese sunt folosite atât ca remedii în etnoiatrie cât și în practica divinatorie.
Sărbătoarea de Sânziene este marcată prin acte rituale care arată un specific zonal în descifrarea unor semne: – de moarte (dacă coronița aruncată pe acoperiș cade, e semn că persoana va muri), de aflare a norocului în dragoste (punerea florilor de sânziene sub pernă pentru visarea ursitului), de apărare a casei și gospodăriei (împodobirea porților cu flori și coronițe) și semne curative (culegerea plantelor pentru leacuri).

Albirea pânzei de cânepă sau „bgilitul”, se făcea în apa de râu, la vâltoare. Spălate bine înainte, cu săpun de casă, sortimentele de pânză (fețe de masă, cămeși, ștergare, cearșafuri, saci etc) erau duse de femei la râu, scufundate în apă și bătute cu maiul, în mod repetat, apoi întinse pe iarbă și lăsate la uscat la soare.
Cânepa era materia de bază, atât pentru îmbrăcăminte, cât și pentru textilele de interior, în satele din județul Mureș. Culesul ei se realiza în două etape: în luna august se culegea cânepa de vară, din care se obținea un fuior mai alb, mai fin, care apoi se topea și se melița.
Din fuiorul de vară se urzea în special pânza pentru cămăși, fiind uneori combinată cu bumbac pentru a fi mai subțire.
Culesul de toamnă se realiza din sămânța bine coaptă, un procedeu mai dificil, etapele prelucrării cânepii înainte de țesut fiind: topitul, scosul seminței, bătutul (melițatul), pieptănatul, hecelatul și torsul.

Viaţa socială a omului a fost dintotdeauna marcată de obiceiuri, un sistem codificat al relației omului cu mediul, cu Divinitatea dar și cu colectivitatea din care face parte și cu semenii. Unele obiceiuri s-au prezervat de-a lungul timpului, altele s-au transformat, iar o parte s-au pierdut definitiv.

În vederea valorificării patrimoniului spiritual național din care fac parte și colindele de Crăciun și de Anul Nou, Muzeul Etnografic ”Anton Badea” cu susținerea Primăriei Municipiului Reghin va organiza, în 20 decembrie 2017, ”Festivalul de datini și obiceiuri de iarnă Vin colindătorii ”, ajuns la ediția a XVIII -a. Scopul festivalului este implicarea deopotrivă a copiilor, tinerilor și adulților, promovarea tradițiilor și oferirea unui prilej de bucurie participanților prin asistarea la colinde, la urături și jocuri cu măști.

Evenimentul debutează cu Festivalul de colinde, din care nu lipsește colindatul cu turca, un obicei pe cât de spectaculos pe atât de plin de semnificații, la ora 10.30, la muzeu, urmat de Parada colindătorilor pe străzile orașului, începând cu ora 12.00.

Mai exact, de la Muzeul Etnografic la Primăria Municipiului, grupurile de colindători şi ansamblurile folclorice participante vor încânta si de această dată sufletele privitorilor, cu portul popular, cântecele tradiţionale și graiul străbun.

Publicul este invitat și așteptaț, cu drag, să ia parte la un spectacol fascinant, acum, în ajunul mult așteptatelor sărbători de iarnă !

Galerie foto