Toamna se strângea porumbul. Se făcea clacă la cules iar apoi la desfăcat.

Claca la desfăcat se organiza la o gazdă unde erau chemați nuzicanți cu fluier, vioară sau acordeon, iar pentru lucru erau chemate femei, fete și feciori. Toată lumea ajuta, cucuruzul era desfăcut și cărat în pod cu sacul și coșărci. Ştiuleţii de cucuruz mai mari şi plini cu boabe până în vârf, erau împletiţi în cununi de către femei și legați în târnaţ.

În timpul desfăcatului, spuneau poveşti, ghicitori şi cântau. Drept răsplată, primeau scoruşe şi jinars de la gazdă, iar la sfârşitul clăcii, o masă destul de bogată.

După ce se termina desfăcatul, feciorii, pentru a crea momente hazlii, prindeau fetele şi le băgau pănuşi pe sub haine. După ce se scoteau pănuşile afară şi se mătura, începea jocul. Jucau şi chiuiau până spre dimineaţă.

Claca se face şi la alte munci: la cosit, la secerat, la transportul gunoiului pe câmp, a furajelor sau a lemnelor pentru ridicarea unei case. Aşa se ajutau ţăranii între ei. Clăci făceau, în general, gospodarii care aveau pământ mai mult şi braţe de muncă puţine sau familiile mai nevoiaşe, unde capul familiei era o văduvă sau o persoană mai în vârstă.

Fotografii din arhiva Muzeului Etnografic ”Anton Badea” Reghin reprezentând culesul porumbului la Hodac, jud. Mureș (1969)