CategoriesBlog

Călușarii

Dintre toate dansurile rituale românești, cel mai cunoscut a fost și rămâne dansul călușarilor. Călușul este un obicei practicat de Rusalii și este strâns legat de cultul unui zeu cabalin numit de tradiția populară a dacilor Căluș, protector al sezonului călduros al anului. Dansul este o perlă a culturii populare românești, care înlănțuie trăirea neîntreruptă a strămoșilor noștri. Cuprinde practici și formule magice, acte ritualice executate de o ceată masculină ierarhizată: mut, vătaf, ajutor de vătaf, stegar, călușari, pe rând. Scopul lor era de a vindeca pe cei bolnavi de anumite boli și în special pe cei bolnavi de friguri și pe cei luați de Iele sau Rusalii. Ceata era formata din șapte, nouă sau doisprezece persoane, care se adunau înainte cu o săptămână de Rusalii și făceau un legământ.

În perioada Rusaliilor călușarii poartă un costum specific, cu zurgălăi la picioare, batiste cusute cu râuri roșii, brăciri sau panglici colorate înfășurate peste piept în formă de cruce, la brâu au usturoi, în cap poartă fesuri iar în mână țin o bâtă. Hainele călușarilor se purtau în fiecare zi numai de la răsăritul soarelui și până la apus. Fiecare ceată de călușari avea un steag, care era ca o prăjină lungă, având la capătul de sus o batistă cu multe căpățâni de usturoi și multe buchete de pelin. Steagul era purtat de mut, de vătaf sau de către stegar pe toată perioada cât ceata era formată și păzită ca să nu treacă cineva pe sub umbra steagului, iar daca trecea cumva o persoană aceea se îmbolnăvea. La sfârșitul jocului steagul era îngropat, călușarii mergeau la locul unde au făcut jurământul și mai apoi alergau în toate părțile și nu se mai uitau înapoi.
Bibliografie Ion Ghinoiu, Sărbători și obiceiuri românești
Foto – Călușari din Luieriu, Mureș, 1963, Arhiva Muzeului Etnografic ”Anton Badea”

CategoriesBlog

Udatul nevestelor la Hodac

”Udatul nevestelor” este un obicei străvechi practicat în satele din județul Mureș în a doua zi de Rusalii. În timpul jocului ”de-a lungul” tinerele neveste care s-au măritat în ultimul an sunt aduse la apa Gurghiului și udate. Stropitul cu apă este un ritual de fertilizare, ajutat prin cântec și dans.
Imagine din arhiva muzeului, reprezentând udatul nevestelor la Hodac
CategoriesBlog

Boul Înstruțat la Tăure

Alaiul nupțial al zeului adorat, în ipostaza zoomorfă a boului împodobit, desfășurat la solstițiul de vară este numit Boul Înstruțat. Obiceiul boul înstruțat este o perpetuare a unor ritualuri mitice din vremea dacilor. Pentru buna desfășurare a obiceiului, flăcăii care participau la acest obicei, se sfătuiau din timp după datina străbună. În luna iunie, mergeau la pădure cu doi boi și strângeau flori pentru împodobirea boului, măzăriche pentru îmbrăcămintea personajelor, scoarță de copac etc. Spre seară, flăcăii aprindeau un foc la marginea pădurii și petreceau toată noaptea cu mâncare, băutură și povești.
Dimineața, boul se împodobea cu o cunună mare de flori, legată pe frunte, cu clopoței și cu ghirlande de bujor pe tot corpul. Coarnele îi erau prinse cu trei funii pentru a putea fi ținut de o parte și de alta. Se pregătea apoi garda de apărare a boului, fie la pădure (moșiteii), fie în sat (bidușii și călăreții). Aceștia aveau misiunea de a apăra boul împotriva fetelor care doreau să se apropie și să pună mâna pe coarnele boului. În cazul în care o fată reușea, atunci fetele aveau dreptul să conducă jocul.
Moșiteii își confecționau îmbrăcămintea din măzăriche prinsă pe sfoară de cânepă; cu o parte se încingeau la brâu iar cu alta se legau peste umeri. Pe cap își puneau coifuri din scoarță de copac, împodobite cu măzăriche, care cădea peste umeri, asemenea unor plete. Fiecare moșiteu avea o prăjină de care era legată câte o ”lighioană” prinsă la pădure, pentru a speria fetele ce ieșeau în calea boului.
Bidușii erau îmbrăcați în haine rele și purtau ,,obrăzare” confecționate din pânză; unul ducea un câine, altul purta coarne de berbec pe cap, altul este înarmat cu bâtă iar ultimul purta o găleată cu spoială și o bidinea. Aceștia se repezeau la femei și la fete pentru a nu se apropia de bou.
Călăreții erau îmbrăcați ca la nuntă, iar caii erau împodobiți tot la fel de frumos. În fruntea cetei de călăreți se afla un stegar cu o goarnă. Ei dădeau târcoale boului și erau amplasați atât în față cât și în spatele acestuia. După ce călăreții finalizau pregătirile, mergeau la pădure și, împreună, cu ceilalți flăcăi, coboarau la marginea satului. Aici, după ce boul era complet împodobit, călăreții dădeau o fugă prin sat și sunau din goarnă pentru a da semnalul începerii ceremonialului. După ce călăreții se întorcea la baza de plecare, pornea tot alaiul, purtând boul pe la toți gospodarii din sat.
Gazdele ieșeau la poartă, udau cununa boului și îi cinsteau pe flăcăi cu bani, cu mâncare și băutură. La finalul obiceiului se organiza un joc, sub un ,,umbrar ” pregătit din crengi verzi, unde participa tot tineretul din sat.
(Bibliografie – Anton Badea, Trei obiceiuri din Câmpia Transilvaniei, Marisia V, 1975)
CategoriesBlog

Lumânăritul

Lumânarea simbolizează lumina veșnică, care ne călăuzește atât pe această lume cât și pe cealaltă. Întâlnită la toate sărbătorile creștine, la obiceiurile din ciclul vieții – botez, nuntă, înmormântare, dar și la cele calendaristice, ea marchează pragurile sărbătorii și puterea de a transcede spre o nouă dimensiune spirituală.
Considerată obiect magic, lumânarea arde răul și purifică întrega casă.
Cu valoare sacră în toate religiile, în creștinism îl simbolizează pe Iisus și credința, ”cine îl va urma va avea lumina vieții și nu va umbla în întuneric”.
Înainte, oamenii făceau lumânări din ceară de albine și le foloseau atât pentru iluminat cât și în cultul religios. Primele lumânări erau produse din grăsime naturală- ceară și seu. Apoi au apărut lumânările din parafină.
Confecționarea lumânării a devenit în timp o artă.
Noi ne-am propus să aflăm și să vă facem cunoscute mai multe lucruri despre această tradiție, de la Viorica Hărșan, membră în Șezătoare Reghin
Există multe tehnici de a realiza lumânări, depinde în ce scop le vom folosi. Noi am ales o lumânare sculptată pentru Rusalii.