În 16 Ianuarie este miezul iernii pastorale, numit Sânpetru de Iarnă, sau miez de iarnă, este asemenea lui Sântandrei un stăpân al lupilor.

Sânpetru de Iarnă este văzut ca un apărător al gospodăriilor țărănești dar și un distrugător, care reglează comportamentul prădător al animalelor sălbatice, al lupilor. Aceste credințe sunt reflectate printr-o serie de tradiții populare împletite povești biblice.

Zilele cuprinse între 25 ianuarie și 2 februarie, sunt numite Filipii de iarnă, sau Zilele lupilor fiind ținute în special în casele de ciobani, în gospodăriile cu animale sau în satele colinare și de munte, unde lupul reprezenta o primejdie deosebită. Aceste zile primejdioase pentru animale și pentru om erau respectate și ”ținute” în special prin practici magice, de influențare, care se bazau pe forța sugestiei- legarea foarfecelor, lipirea gurii cuptorului, legarea unei securi de hornul casei- iar nerespecatrea lor atrăgea necazul, accidente și nenorocirii asupra oamenilor și asupra animalelor din gospodărie.

În calendarul religios ziua de 16 ianuarie este dedicată Sfântului Petru sub numele de Închinarea Cinstitului Lanț al Sfântului Apostol Petru, amintind de o minune înfăptuită în timpul împăratului Irod.

Se spune ca îngerul Domnului a venit într-o noapte la închisoarea unde apostolul era întemnițat și a rupt lanțurile cu care acesta era legat. Aceste lanțuri, au fost folosite apoi pentru vindecarea bolilor și alungarea duhurilor rele, fiind păstrate cu mare grijă. De atunci a rămas credința că Sfântului Petru are puterea de a lega cu lanțul ciuma și gura lupilor.

În această noapte Sânpetru coboară pe cal, din Rai, în haine albe, printre fiarele sălbatice și hotărește ce animal sau om să fie atacat și niciun animal sălbatic nu atacă fară permisiunea sfântului.

Sfântul Petru de Iarna și Sfântul Petru de Vară reprezintă două momente de referință ale anului pastoral și agricol.

La sate, în trecut, 16 ianuarie era o zi de mare sărbătoare în care nu se lucra, În această zi femeile pregăteau și împărțeau covrigi, Sânpetru fiind și stăpânul sufletelor morților.

Fotografii din Arhiva Muzeului Etnografic ”Anton Badea ” Reghin