Este o Sărbătoare a Luminii, orânduită în calendar în data de 21 noiembrie, prima de la începutul Postului Crăciunului.

Intrarea în biserică, în templul din Ierusalim, a Sfintei Fecioare Maria, înseamnă vestirea ”tainei celei ascunse din veac”, prin care „Fiul lui Dumnezeu Fiul Fecioarei se face”. Nici un om nu a ales vreodată să se nască din nou, să vină la existență din cineva. Singur Iisus, ca fiu al lui Dumnezeu, s-a născut mai înainte de veci. Ziua aducerii Sfintei Fecioare la templu, cunoscută de către credincioși sub numele de ”Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” este o zi de pocăință și de mare sfințenie. Această ”Intrare” nu este înțeleasă de credincioși doar ca înfățișarea Maicii Domnului în templul de piatră din Ierusalim, ci, mai ales, drept primirea ei în raiul în care nici un om nu a ajuns după Căderea în păcat.

În tradiția populară, sărbătoarea este întâlnită sub numele de ,,Ovidenia” sau ,,Vovidenia”. Termenul de ovidenie provine de la rusescul ,,văvedenie”(intrare). În această zi s-a vedit lumea, pe care Dumnezeu a blagoslovit-o. De aici provine credința că această sărbătoare se ține pentru ochii ce văd, ,,pentru vederi”.

Considerat An nou dacic, acest interval de timp este marcat de numeroase practici magice, povestiri meteorologice si astrologice, acte rituale, situate ulterior sub semnul sacralității, datorită suprapunerii sărbătorilor creștine.

În Transilvania există credința că ziua începe cu Filipu cel Mare, care a fost făcut Sfânt de către Dumnezeu, iar mai tărziu a rămas șchiop, pentru că s-a abătut de la dreapta credință.

Ovidenia este o sărbătoare a luminii care învinge întunericul iernii. În unele legende populare, se credea că, în această zi, s-a născut Domnul Iisus Hristos, oamenii credeau, că se deschid cerurile iar animalele încep să vorbească.

Se spune ca de Ovidenie, oamenii petrec noaptea cu lumină, lumânări și focuri aprinse, privesc cerul, fac previziuni meteorologice și citesc anul ce vine în stele. Este noaptea când vrăjitoarele descântă, fac farmece, leagă și dezleagă, pentru că, începând de acum și până la Sântandrei ,,văd cel mai bine”. Se aprind lumânări pentru cei răpuși de moarte năpraznică și se aduc ofrande speciale pentru copiii morți nebotezați. Lumânarea de la Ovidenie își păstrează proprietățile magice peste an și numai la lumina ei se poate vedea, în fântână, chipul ursitului.

fotografii din arhiva muzeureghin.ro

 

Bibliografie

Maria Borzan, Roxana Maria Man, Calendarul creștin ortodox în iconografie

Marcel Laptes, Timpul și sărbătorile țăranului român

Ion Ghinoiu, Sărbători și obiceiuri românești

Tudor Pamfile, Sărbătorile la români