Învierea Domnului sau Sfintele Paști este cea mai însemnată sărbătoare creștină, care face parte din ciclul pascal și începe cu postul de 7 săptămâni.

Duminica Învierii este precedată de Săptămâna Patimilor, ultima săptămână a Postului Mare, în care se desfășoară o serie de activități și acțiuni cu caracter atât religios, liturgic, cât și precreștin.

Printre cele aparținând fondului precreștin, desfășurate în Săptămâna Mare, se numără curățenia generală a casei și a gospodăriei, pregătirea alimentelor rituale, a preparatelor din aluat, pască, cozonaci, sacrificiul (ritual) al mielului și vopsirea/împistrirea ouălor.

Săptămâna începe cu Lunea Mare, Lunea Sfântă, care reprezintă începutul patimilor și intrarea lui Iisus în Ierusalim.

Marțea Mare sau Marțea Seacă, este rezervată unor acțiuni de stimulare a fertilității animalelor, femeile fac descântece pentru a avea lapte la vaci. În această zi se fac slujbe de către preoți pentru a apăra pomii și ogoarele de dăunători.

Miercurea Paștelui aduce unele interdicții, privind o parte din activitățile casnice și pregătește terenul pentru muncile agricole ce urmează. Este o perioadă în care natura revine la viață, iar o parte din atenție este de acum îndreptată asupra viitoarelor recolte.

În Joia Mare, când Raiul și Iadul sunt deschise, se întâlnesc o serie de practici de purificare (spălatul ritual al membrilor familiei), de apărare (aprinderea focurilor rituale) și practici de pomenire a morților.

În Joia Mare, femeile vopsesc ouăle și fac pasca. Din aluatul frământat pregătesc și alte copturi, cu valoare simbolică mare – cristăți ( prescuri), scărițe, pupeze, pentru pomul pomenilor. Joia Mare sau Joia Patimilor este și o zi a morților, tradițiile din această zi au un puternic simbolism funerar.

Pasca, prin forma rotundă și prin semnul crucii, este asociată cu moartea sacrificială a Mântuitorului Iisus. Pregătită în Săptămâna Patimilor, este consumată ritualic în Duminica Învierii.

Toate fazele de pregătire, de la cernutul făinii, frământarea aluatului și coacerea la cuptor, întrunesc condiția purificării și curățeniei absolute. Înainte, bătrânele care pregăteau pasca primeau dezlegare de la preot, se apucau de lucru în haine curate și numai după rugăciune.

Înțelegerea acestor obiceiuri vine din semnificația pe care pasca și aluatul ritual le au, de prag pregătitor, ce inițiază splitarea timpului și intrarea în timpul sacru al sărbătorii.

Vinerea Mare este cea mai neagră zi, în care a avut loc răstignirea lui Iisus. În Vinerea Patimilor, femeile vopsesc/împistresc/încondeiază ouăle, oul fiind simbolul întregului, al eternității vieții și al sărbătorii.

Sâmbăta Paștelui are și ea încărcătură ritualică deosebită, cu semnificații cosmogonice, legate de moartea sacrificială a lui Iisus și anticiparea Învierii, oamenii se pregătesc să mergă la slujba de la miezul nopții.

Duminica Paștelui sau a Învierii este o zi de sărbătoare și de bucurie, cu o semnificație profundă a biruinței vieții asupra morții. Patimile și Învierea lui Iisus reprezintă trecerea de la sclavia păcatului și a morții la eliberare și viață, revelate creștinilor prin credință și mântuire.

În Duminica Paștelui îmbrăcăm un obiect vestimentar nou, o cămasă nouă sau pantofi noi și mergem la biserică. Fiecare creștin îndeplinește, în această zi, ritualul luării luminii odată cu pasca cu vin, moment ceremonial al zilei, ce urmează anumite prescrispții; pasca se ia pe nemâncate, în ordinea vârstei.

Tot în această zi ne mai putem aminti de unele obiceiuri vechi, uitate, precum spălatul ritual în zorii zilei, cu apă neîncepută, în care se strecurau obiecte cu încărcătură augurală, bănuțul de argint și oul roșu.

Un alt moment ritual al zilei este ciocnirea ouălor roșii și rostirea ”Hristos a înviat”, care reprezintă o recunoaștere a Învierii și așezarea la masa de Paște, bogată în bucate pregătite încă din Săptămâna Mare.

 

Foto din arhiva Muzeului Etnografic „Anton Badea”, Deda, Mureș, 2006