Martie este a treia lună a anului în calendarul Gregorian și una dintre cele șapte luni gregoriene cu o durată de 31 de zile. Luna Martie mai este denumită și: mart, marte, martiu, mărțișor etc.
În această lună Mărțișor, începe aratul și semănatul, se curăță livezile și grădinile, se scot stupii de la iernat. Martie a luat de la toate lunile câteva zile, ca să arate că este mai mare și de aceea are mai multe zile, decât lunile celelalte.
Prima zi a primăverii, ziua de 1 Martie, este și ziua Babei Dochia, o bătrână zeiță agrară, ce moare de 1 martie și renaște de Mucenici, pe 9 martie. Luna Martie, este luna în care strigoii și vârcolacii umblă, de aceea creștinii afumă casele cu tămâie, pentru a fi feriți de duhurile rele.
În această lună ghioceii sunt primii vestitori ai primăverii, care răsar devreme de sub stratul de zăpadă, pentru a întâmpina noul anotimp. Albul lor curat semnifică puritate, dar și primul semn timid al vieții, care renaște sub razele calde a soarelui.
Mărțișorul este o sărbătoare veche de mii de ani, din vremea dacilor, care simbolizează moartea și renașterea, întunericul și lumina, bărbatul și femeia. Purtarea mărțișorului reprezenta contracararea forțelor distructive ale soarelui rece, care a ținut iarna în spate. Din cele două fire, roșul reprezenta norocul, șansa, iar albul sănătatea. La începuturi, șnurul era atașat unei monede, apoi unor pietricele de râu vopsite în alb și roșu, forma lui evoluând în timp.
În zilele noastre, mărțișorul, făcut din două fire răsucite, alb și roșu de care se prinde de cele mai multe ori un obiect artizanal, este făcut cadou doamnelor și domnișoarelor în ziua de 1 Martie, iar apoi este așezat pe pomii fructiferi pentru a aduce belșug în casele oamenilor.

Foto din arhiva Muzeului Etnografic „Anton Badea”, Vătava, Mureș, 1966

În tradiția străbună, ziua de 24 februarie este o fereastră spre zorii primăverii, spre miracolul înmuguririi, spre zâmbetul renașterii naturii, semnificând sfârșitul iernii și începutul primăverii. Această sărbătoare, în vatra satului românesc, poartă mai multe denumiri cum ar fi: Dragobete, Sântionul de primăvară, Ion Dragobete, Logodna păsărilor, Cap de Primăvară. Cuvântul ,,cap” are două înțelesuri, pe de o parte, de început al primăverii și pe de altă parte, de simbol religios, în calendarul ortodox fiind prăznuită ,,Întâia și a doua aflare a Capului Sfântului Ioan Botezătorul”.
Ziua de Dragobete este pusă sub semnul iubirii, a însoțirii, a cifrei doi. În această zi de Dragobete oameni și păsări își caută perechea conviețuirii, punând anul deja sub semnul rodirii. În ziua de Dragobete, păsările migratoare, se strâng în stoluri, se împerechează și încep să-și construiasca cuiburile. Păsările neînsoțite la Dragobete rămân stinghere și fără pui în ziua de Dragobete a anului care va urma. Asemenea păsărilor, tinerii atât fete cât și băieți trebuie să se întâlnească în această zi, pentru a rămâne îndrăgostiți tot anul.
Tinerii merg în pădure pentru a culege primele flori ale primăverii, iar la întoarcerea înspre sat, fetele sunt alergate de băieți, iar dacă îi simpatizează se lasă prinse de către aceștia. Întâlnirea lor se celebrează printr-un sărut, semn al logodnei simbolice, iar dacă tinerii respectă acest obicei, se vor bucura tot anul de belșug și vor fi ocrotiți de boli. Florile culese de fete sunt păstrate la icoane, fiind folosite apoi în diverse ritualuri magice, de invocare a dragostei.
Secole la rând, semnficația zilei a fost aceeași: însoțirea, trăirea și comuniunea a tot ce este frumos, armonios și plin de strălucire. Dragobete este o întruchipare mitică a unui prinț frumos și drag, fiul Babei Dochia, indentificat de români cu Cupidon-Zeul dragostei în mitologia romană și cu Zeul iubirii în mitologia greacă.

Bibliografie: Marcel Lapteș, Timpul și sărbătorile țăranului român, 2009
Ion Ghinoiu, Zile și mituri, 2018

Foto din arhiva Muzeului Etnografic „Anton Badea”, Bilbor, Harghita, 1969

În tradiția populară, Mărțișorul este legat de venirea primăverii, un simbol al providenței divine, ce asigura reușita, sănătatea, norocul, iar purtarea lui începea odată cu Luna Nouă din martie.
Realizat din două fire răsucite, alb și roșu, el sugerează echilibrul dintre iarnă și vară, dintre lumină și întuneric.
La 1 martie, împreună cu creatoarele populare Anna Farkas și Olimpia Dan, elevi și cadre didactice de la Liceul ”Lucian Blaga”, ne întâlnim să facem mărțișoare, să reascultăm cele mai frumoase, trainice legende și mituri din folclorul nostru, și, poate, grăbim primăvara.
Nu întâmplător, în luna martie este Ziua Mamei, sărbătorim femeia, odată cu renașterea naturii și principiul feminin, matern. Mama înseamnă susținere, iubire necondiționată, tot ce e nevoie pentru a crește și susține viața, care este la început, prin urmare vulnerabilă.

Dragobete este în tradiția populară o sărbătoare legată de ritmurile naturii, de renașterea, înflorirea primelor flori de primăvară și apariția iubirii. Această zi era întâmpinată cu bucurie și obiceiuri menite să apere oamenii de influențele rele și să atragă norocul, sănătatea, iubirea, vulnerabile la orice început.
Respectând tradiția, ne aliniem cu viața și încercăm să atragem norocul, bunul mers al lucrurilor cu toți cei care înțeleg și prețuiesc legătura cu natura și apropierea de înțelepciunea populară cuprinsă în mit, printr-un atelier de povești și cusături românești.

În tradiția populară în luna lui Gerar se sărbătorește Sânpetru lupilor. Tot în această zi, calendarul creștin ortodox celebrează ,, Închinarea Cinstitului lanț al Sf. Apostol Petru, în amintirea unei minuni săvârșite în închisoare, la porunca Împăratului Irod.
Sânpetru este o sărbătoare sacră, în comunitățile străbunilor noștri. Se spune că în această noapte Sânpetru coboară pe cal, din Rai, în haine albe, printre fiarele sălbatice și hotărește ce animal sau om să fie atacat și niciun animal sălbatic nu atacă fară permisiunea sfântului.
Sfântul Petru de Iarna și Sfântul Petru de Vară reprezintă două repere temporale ale anului pastoral și agricol. La sate, în trecut, 16 ianuarie era o zi de mare sărbătoare în care nu se lucra, fiind ținută prin respectarea unor interdicții și înfăptuirea unor acte rituale de apărare. În această zi femeile pregăteau și împărțeau covrigi, Sânpetru fiind și stăpânul sufletelor morților.
Fotografie din arhiva Muzeului Etnografic ,,Anton Badea”